Am parcurs aproape 100 de pagini din Băieții de pe strada noastră. Curge lin o poveste tare cunoscută tuturor. Este vorba despre Dumnezeu și primii oameni, Adam și Eva, dar la o scară redusă. Ce idee ingenioasă! Mă roade curiozitatea de felul cum o să povestească despre celelalte religii ale lumii. Presupun că nu a fost interzis pentru că a scris despre creștinism.

Am parcurs și vreo 70 de pagini din Ordinea mondială. Ca întotdeauna, istorie înseamnă Imperiul Roman, apoi statele puternice ale lumii, Franța, Anglia, Germania, Spania. Istorie fac personalitățile remarcabile, cum ar fi Richelieu care a înțeles, în negura acelor vremuri, însemnătatea statului. A înțeles și s-a impus.

Găsesc fascinantă istoria. Dacă ar reuși cumva elevii să se apropie de această materie, atunci s-ar ridica nivelul decenței.

Afară e caniculă. Privesc pe geam și salcia, cred că-i un soi de salcie, nu se clintește. Nu știu unde s-or fi aciuat porumbeii. Îi hrănesc proprietarii casei cu salcie și nu se mai dau duși de vreo 2 ani. Avantajul insuportabilei călduri ține de lipsa porumbeilor. Lipsa lor îmi păstrează balconul curat de găinaț.

Criza mea de fiere s-a dovedit o infecție cu helicobacter. Oh, ce încântare să mă însoțească tocmai această bacterie la mare. Plecăm luni la mare, eu potcovită nemaipomenit. Așa e viața, cu dureri!

Părăsesc canapeaua. Aici am scris. Intru în oale să pregătesc o supă cremă pentru Mateiu.

Aș râde, dar durerea și indispoziția transformă zâmbetul în rânjet.

Rânjesc.

Foto: Simona Nutu