Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
Să râdem înainte de toate
septembrie 28, 2009
mie mi-au dat lacrimile aflata sus pe colina,la praga,in fata privelistii care imi dezvaluia orasul.imi regasesc sentimentele in randurile tale.cel mai frumos oras ever.
septembrie 28, 2009
@bia bia
Atunci trebuie sa te reintorci negresit!
septembrie 28, 2009
Faptul ca undeva în lume traiesc la un loc mai multe natii, rase sau minoritati de orice fel nu înseamna neaparat ca si traiesc în armonie sau ca acolo nu exista rasism, xenofobie, alte fobii sau orice fel de intoleranta. Nu spun ca în Praga ar fi asa, am fost acolo doar în vizita profesionala si ca turist, deci nu stiu. Cred ca trebuie sa locuiesti undeva multa vreme ca sa-ti dai seama cum sta treaba cu-adevarat. Si de cele mai multe ori sta exact pe dos decât se declara la nivel oficial pentru ca asa este corect politic.
septembrie 28, 2009
@Dan
Sunt perfect de acord cu tine, ba mai mult, sunt convinsa k stateam pe un butoi de mandrie nationala. Italienii, francezii, spaniolii, o vorba si imediat nationalismul s-ar fi facut simtit. Dar e placuta iluzia unei lumi fara rasism, nu crezi? Iar orasele astea, cele amintite de mine, plus altele, chiar dau senzatia unei intelegeri absolute si acceptate unanim de toate natiile.
septembrie 28, 2009
Asta da, OK! Ai sa vezi rar sau niciodata turisti batându-se între ei (poate doar la fotbal!). Dar vino tu în Franta de exemplu sa muncesti, pentru ca ai valoare, sa vezi cum se uita la tine vecinul somer! Senzatie, da. Si ipocrizie. Nimeni aici nu este oficial homofob. Si totusi cartierul Marais din Paris, locuit în cea mai mare parte de homo, este parasit de familiile traditionale, de cei care pot la o adica sa faca un copil cu mâinile lor proprii, ca sa spun asa!
septembrie 28, 2009
@Dan
De ce nu te intorci acasa?
septembrie 29, 2009
Pentru ca Franta e totusi Franta, oamenii nu mai sunt ca acum zece ani si mai avem obligatii pe aici fata de noi. Dar o sa ne-ntoarcem într-un final… de cariera.
septembrie 29, 2009
@Dan
E totusi Franta, intr-adevar! Astept atunci sa-ti urez un bine ai revenit acasa…