Taraganari au precedat un curs de salsa. Si asta seara, intr-o mansarda centrala imi leganai soldurile pe o muzica ce-ti aminteste de placerile trupesti.
Cu pasi timizi, picioare impiedicate, tocuri de 12 si prietene vesele, ne purtaram trupurile in brate de barbati timizi, impiedicati sau veseli.
Salsa, asemenea baletului, atrag atentia ochiului la trup, la acea perfectiune cautata intr-o Grecie antica. Gratia nu apartine niciodata dolofanului, senzualitatea nu se iveste peste burti de bere. Dansul imbratisarilor cere o anumita incadrare a corpului si impune atitudine.
Tinuta iti permite si o relaxare, aceea de a lasa muzica sa-ti indrume pasii.
Asta seara fu o premiera, eu dansand alaturi de necunoscuti, incercand sa-mi domolesc acele voci interioare ce-mi rascolesc echilibrul.
Desi iubesc oamenii, ma fascineaza sa le cercetez chipurile, sa le studiez gesturile, sa le citesc pielea intr-un limbaj natural, constat ca port in mine o teama de om. Integrarea in grupuri si sporovaiala cu necunoscuti nu ma incanta, am nevoie de timp ca sa cunosc.
Cuvantul meu in relatii este: cunoastere.
Si dansul anuleaza aceasta cunoastere, trupul ademenit de muzica se integreaza si sporovaieste.
Muzica si povestile sunt culorile vii ale vietii!