În weekend am mers acasă. Oare mai este corect să numesc acasă locul unde m-am născut? Am trăit la Severin 19 ani. Trăiesc la Timișoara de 21 de ani. La Severin locuiește în continuare tata. Probabil este corect să mă refer cu acasă la casa de la Schela până o să devin orfană. Tot drumul de la Timișoara până la Severin simt acest acasă. E un sentiment. Când sosesc, după primele minute, îmi doresc acasă la Timișoara. O să-mi las în pace sufletul acum. O să vă povestesc despre oraș.

Severinul este un oraș curat. M-am plimbat în cele două zile petrecute acolo. Mai este și aerul european adus de renovarea Muzeului Porțile de Fier. M-a încântat Planetariu pe care l-am părăsit ca să belim ochii la pești, Mateiu și cu mine. Întotdeauna îi plâng de milă orașului din cauza comportamentului cetățenilor. Nu o să mă concentrez pe cetățeni, îmi răcesc gura de pomană. Cefele late stau la colț de stradă și aplică legea junglei. Cine ești? De ce treci pe aici? Cine ți-a dat voie? Ți-am dat eu voie? Dacă ar scrie aceste cefe late întrebările ar lipsi semnele de punctuație. Ar apărea ceva frățică sau coaie. Nu suport aceste cefe late. Nu doresc să mă pun în papucii lor, să le scuz, să le înțeleg. Dacă e ceva ce mi-aș dori, atunci ar fi pedepsirea acestora. Nu o să se întâmple curând. Orașele mici au învățat să supraviețuiască cu acești paraziți de care orice mamă încearcă să-și protejeze fetele. În primul rând înveți fata să nu râdă. Un zâmbet către un asemenea dobitoc înseamnă o încuviințare la sex, la sclavie, la împroprietărire. În orașele mici, conform gândirii, bărbatul nu acționează dacă nu ridică fetele coada.

Aerul european a suflat în malul Dunării peste muzeu, peste teatru. Au apărut afișe cu spectacole de teatru. Bulevardele sunt lipsite de gunoaie. Singura mizerie prezentă aparține ignoranței umane. Cetățenii educați de la Severin și-au confecționat uși imaginare prin care fug de cefele late. Cum să te opui agresivității fizice și verbale?

Severinul ar putea fi o perlă. Nu este. Îl iubesc pentru că m-am născut acolo, iar sufletul este irecuperabil pătruns de peisajul și vântul de la Schela. Acasă înseamnă și vântul, și Dunărea, și dealurile, și pădurea de tei.

Ce rangă educativă ar putea sparge creierul de nucă al cefelor late? Peisaj frumos există, școli și profesori buni sunt. Rămâne mama. Orașelor mici le lipsește Mama. Doar Mama ar putea să iubească și să aplice blândețea la cefele late. Unde sunt mamele viitoarelor cefe late? Să le apropiem de conceptul de prevenire. Se numește planificare familială.