M-a apucat dorul de duca, anul trecut, aproximativ in aceeasi perioada, intotdeauna o luna a hreanului, dorul asta imi dadea tarcoale. In octombrie 2008 indemnam la desen, unul naiv, si juram ca astfel o sa ajungeti pe malul raului Arno. Azi, cu un umblet mai leganat, Italia pare atat de departe, si m-am oprit cu gandul la Praga. La aproximativ 800 de km distanta, astept infrigurata zorile de maine.
Pentru Gaudeamus 2009 deja mi-am facut planuri. Mi-am anuntat fetele, sorela se ocupa de biletele de avion si hotel, iar eu de itinerariu. Salman Rushdie nu va mai fi doar un nume pe o carte, vocea si carnea scriu si rescriu reprezentarea unui scriitor.
Plus… mi-am achizitionat din vreme bilete pentru concertul lui Tudor Gheorghe, si alte bilete pentru 2 piese de teatru. Florin Piersic o sa mi se arate pentru prima data pe o scena de teatru, in simtiri este eternul Harap Alb.
In toamna asta, temele mi le-am oranduit din vreme, imi ingrijesc sufletul ca niciodata pana acum. Nu sunt furnica lui Toparceanu, dar mica si pricajita nu-mi mai permit sa fiu.
Aducere-aminte:
– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjït!