Mi-e somn. Toți dorm. În camera Marei s-a stins lumina. Mateiu doarme liniștit lângă mine. Motan s-a cuibărit la picioarele mele.

Eu am citit 100 de pagini din Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn. În același timp, mă uit la filme franțuzești să-mi reamintesc franceza. Nu vă povestesc cum s-au amestecat barbariile lui Stalin cu filmele, și ce visez noaptea!

Mi-am scos caserola din frigider la prânz. Ieri am făcut o mazăre. Lui Mateiu nu-i place. Nu place, mama. Mara mănâncă la școală. Am terminat eu ce mai era. La o înghițitură m-a durut gâtul, o consecință a lecturii. Așa am realizat că mă simt vinovată pentru conținutul frigiderului. La mine frigiderul nu este niciodată plin, nici măcar la sărbători. Detest să arunc mâncare. Oamenii au murit înfometați. Oamenii mor înfometați azi. Stalin a înfometat oamenii politic. Înfometarea actuala reprezintă un eșec la nivelul umanității. De aceea frigiderul meu conține decență alimentară.

Propun pentru lecuirea de risipă de mâncare, lectura Gulagului. Nici nesimțiții n-au scăpare. Cu excepția psihopaților, pe toți ne-ar durea, ca pe mine azi, când înghițim.

Nu mă simt deloc grozav în abundență. Nu mă îndop ca să nu arunc. Mâncarea se savurează. Așadar, că tot trăim într-un avânt al sustenabilității, începeți cu frigiderul. Mai goluț că-i mai drăguț.

Notă: În aceste zile urăsc cu intensitate. Stalin e de vină.

Foto: Carmen Vulpea boemă