Draga gospodina Madelin,
In sfarsit onorez si eu leapsa matale, scuzati intarzierea!
Post de sustinere pentru Lucia 🙂

Poate fi o carte butucanoasa? Pasamite eu asa am simtit Strigarea lotului 49 a lui Thomas Pynchon. Meditatia cu palma la falca mi-a itit impresia ca as avea ceva cu scriitorii americani, nici pe Faulkner nu l-am putut indragi, dar l-am dejunat, adica mi-am apropiat caracterele romanului ca masa de dimineata de care nu te poti lipsi.
Oedipa Maas, personajul central al romanului lui Pynchon, este numita co-executor al unui testament lasat de un fost iubit. In urma instiintarii, Oedipa isi paraseste sotul si locuinta provinciala pentru a se aventura intr-o calatorie a carei misiune consta in dezvaluirea fetelor nestiute ale averii pe care trebuie s-o gestioneze. Mai departe, simbol, semne, interpretari ale personajului, si frustrari, rataciri ale cititorului, de fapt ale mele, scriu pentru Madelin, deci ma gasesc partinitoare.
Succint subiectul romanului…
187 de pagini am zambit insidios, nu puteam sa-mi alung din cap incestul lui Oedip. De ce a ales Pynchon simpateticul Oedipa? Imaginatia mea mi-a permis sa observ silueta unei fatuci intoarse cu spatele, nu i-am putut creiona chipul, doar o infatisare a dosului, mereu in jeansi si tricou. Unele fraze domestice ce descriau inghitirea unei pilule, o vizita la doctor etc ma dezamageau datorita momentului de relax. De unde mania interpretarii la Oedipa? Stimulativul care determina o ancheta nu l-am depistat. Oasele unor soldati ce zac pe fundul unui lac si un vechi serviciu postal secret, denumit Tristero, va fi tot ce voi putea aduna din memorie peste un rastimp daca voi fi intrebata de acest roman, plus o melodie tanguitoare, inchipuita care mi-a sunat in scafarilie vreme de cateva ceasuri cat am dejunat si pranzit Strigarea lotului 49.