Mă păcălește vârsta lui Mateiu. Consider că am aceleași probleme întâmpinate de cei 3 ani ai lui. De fapt în casă trăim și suportăm cu toții vremuri shakespeariene. Mara devine Julieta. În plin proces de înflorire, dragostea a năvălit peste noi.

Până în prezent Mara a simpatizat un băiat sau altul. În special cei amabili îi atrag atenția. Nu avem nimic oficial, cum alege ea să se exprime. N-a ieșit la o întâlnire. Nu s-a ținut de mână. N-a experimentat magia primului sărut. Dar dragostea o interesează în toate formele. Pune multe întrebări legate de înamorare. Firește, s-a reîntors la nelămuririle legate de despărțirea dintre mine și tatăl ei. Cei 9 ani trecuți doar au reîncadrat împărțirea familiei ei. Nu o mai interesează de ce am ales drumuri diferite. O interesează punctual dacă unul sau altul am înșelat.

Nici o Julietă nu concepe să-l înșele pe Romeo. Exact asta i-am răspuns. Mara, pornim la drum într-o unică narațiune, să ne găsim jumătatea. Creierul, la adolescență, nu ne permite să vedem imaginea de ansamblu. De aceea trăim intens, acaparant, frenetic prima dragoste. Prima dragoste vine cu greutatea lecțiilor de descoperire de sine, de descoperire de celălalt, de desprindere, de alegeri, de picări în abis.

N-am mințit-o. Am trunchiat adevărul. Am mărturisit infidelitatea părinților, dar am oprit-o acolo. Problemele adulților n-au ce căuta în lumea inimilor înfometate de dragoste. Îmi doresc pentru Mara din tot sufletul o dragoste mare, necontaminată de deziluziile mele. N-am trăit o singură mare iubire. Am trăit câteva iubiri care m-au îmbogățit și m-au sărăcit sufletește. O contradicție, desigur, diferența constă în cantitate. Cât am dat. Cât am primit.

Părinții care trec printr-o despărțire și au copii adolescenți îmi provoacă o adevărată spaimă. Seamănă mult, ca senzație, cu visul în care picați în gol. Adolescentul te va trage la răspundere. Va judeca. Va striga. Se va opune. Părinții eșuează în înțelegere și respect. Pentru că refuză să înțeleagă revolta și furia adolescentului. Toată viața lui se spulbera ca o casă de paie în care au suflat persoane necunoscute. Celălalt se instalează. Un străin începe să te trateze respectuos, o prietenă a tatălui, un prieten al mamei.

Comunicați cu copiii. Nu le pretindeți să accepte in nuce. Părinții cred că au acest drept. Nu e nici un drept, este o scorneală impertinentă. Cu toții avem nevoie de timp să ne adaptăm schimbărilor. Oare când mama și tata, lumea întreagă și sigură a oricărui copil, se despart, nu merită răbdare?! Merită. Răbdați-le critica și furia. Povestiți împreună. Alcătuiți o narațiune coerentă. Mama și tata au greșit, dar or să se străduiască viața întreagă să rămână o familie. Familia înseamnă să fim prezenți, să fim alături, să creștem împreună. Noii parteneri ai părinților să nu împiedice creșterea împreună. Dacă îndrăznesc, atunci puneți limite, discutați sau chiar luați-vă adio.

Dragostea nu se opune niciodată familiilor, doar caracterele mediocre, rele și imbecile.

Copiii merită toate eforturile. Amintiți-vă durerile facerii și sentimentul năucitor de la prima întâlnire cu nou-născutul.

Adulții greșesc. Tot adulții au capacitatea să îndure, să repare, să reîncadreze.

Lăsați copiii să trăiască pe pielea lor poveștile de dragoste. Nu le dați informații legate de purtări stupide ale adulților. Spuneți adevărul, dar detaliile nu susțin adevărul, ci urâțesc sufletele nepătate moral.

Ajutați-vă copiii să iubească.

Foto: Lorena Dumitrașcu