Toamna se numără bobocii. După 40 de ani numeri realizările. Dar cel mai important după 40 de ani este să te împaci. Să te împaci cu cine ai devenit. Nu se potrivește întotdeauna socoteala de la 20 de ani cu hazardul următorilor 20 de ani.

In discuțiile purtate cu prieteni mereu ne reamintim că am trecut de jumătatea vieții. Atunci se lasă câteva secunde liniștea sau se produce o forfotă străină de voință. Personalitatea fiecăruia decide reacția. Eu imediat anunț că jumătatea vieții m-a prins călare pe balanță. Cocoțată pe talere, într-un aparent echilibru, mă fascinează neștiutul. Chiar nu știu în ce parte o să mă îngreunez, în reacții sau în acceptări.

În funcție de zi, de dispoziție, de întâmplări, accept sau reacționez. Reacționez mai rar, dar potențial există. Când privesc o femeie arabă cu voal pe cap. Nu numesc voalul, deși am citit despre diferitele tipuri de articole vestimentare care ascund femeia. Reacționez. Mintea și corpul se împotrivesc realității femeilor acoperite. Și nici nu caut să le înțeleg pe cele care continuă să se acopere în țările democratice. Tradițiile și simbolurile au împins oamenii să se ucidă între ei din timpurile istorice. Unele tradiții, unele simboluri ar trebui reglate.

Ce știți despre islam și despre motivul pentru care se ucid între ei? Succint, despre islam. Mahomed s-a născut în anul 570 și pe la 40 de ani a avut o revelație. A continuat vreo 20 de ani. Totul s-a scris și a devenit ceea ce azi cunoaștem sub numele de Coran. Moartea lui Mahomed a scindat populația arabă în sunniți și șiiți. Cine a condus după Mahomed? Cine ar fi trebuit să conducă după Mohamed? De aici a pornit totul. A condus socrul lui. Cei care l-au susținut au devenit sunniții. Cei care l-au susținut pe vărul lui Mahomed, Ali, au devenit șiiții. Autoritățile s-au respins ca fiind uzurpatoare și ilegitime, a intervenit doctrina, s-a impus jihadul. De conceptele dar al-islam și dar al-harb ați auzit? Arabii așa își imaginează lumea, dar al-islam, credincioșii, și dar al-harb, necredincioșii. Datoria lor este să ajungem cu toții dar al-islam. Toate statele lumii sunt laice și ilegitime în viziunea arabilor. Și nu găsim soluții pentru acest delir religios.

E greu pentru mine să-mi imaginez conducători ai lumii care se întâlnesc și decid să omoare alți oameni în numele inspirației divine. Inspirația divină este un alt nume pentru interes. Așa simplă este demența umană. Să ne ucidem după interpretări.

O femeie acoperită semnifică pentru mine ucidere în numele divinității. Vizazi de mine s-au mutat niște arabi. Îi privesc și văd prin ei. Îi privesc și rememorez ceea ce cunosc despre sunniți și șiiți. Îi privesc și mi-e frică. Îi privesc și suntem la fel. Eu îi văd ca mine, ca pe familia mea, ca pe cetățenii lumii. Marketingul ar trebui să se ocupe cu seriozitate de ordinea și pacea mondială. Să facă reclamă umanității, toleranței, conviețuirii. Aveam nevoie de o poveste a tuturor ca de aer. Înainte să ne ucidem în numele esenței divine.

Moise, Isus, Mahomed, din ei trei să scoată marketingul un urmaș din care nu lipsește nimeni și nimic.

Foto: Bogdan Mosorescu