Pentru prima dată, mă simt tristă că reîncep școlile și grădinițele. Sâmbătă seara, cu capul pe aceeași pernă cu Mateiu, i-am sărutat obrazul cu amărăciune. Fierul rece și greu de la cadrul patului părea că-mi strivește inima. Am inspirat. A expirat. Mi-am tras pătura peste umăr. O durere în omoplat mă condiționează să dorm îmbrăcată și acoperită. Mintea a început, ca în atâtea alte seri, să compună. Nu m-am împotrivit. Mi-am zis ca orice bețiv veritabil: O să-mi amintesc de dimineață.

Doar că după câteva secunde, am întins mâna după telefon și am notat: Pentru prima dată, mă simt tristă că reîncep școlile și grădinițele. Mereu mi-am dorit să fiu mai mult decât mamă (comportamentul lui tata, iubiți, purtarea mea la început de relație). Între copil și bărbat, alegi copilul. Verifică intoleranța la alcool.

Rar îmi amintesc cum potrivesc cuvintele înainte să adorm.

Duminică nu m-am apropiat de mesaj. L-am citit abia în această dimineață după ce am mâncat un bol întreg de ovăz, cu chia și cânepă decorticată. Adevărat, mă simt tristă pentru o zi de luni fără copii. De obicei exult în ziua asta. Mă port copilăresc și egoist. Mă concentrez exclusiv pe mine. Închid ochii la dezordinea din casă. Lenevesc. Mă întind pe canapea cu o carte în brațe doar ca s-o dau la o parte. Mă acopăr cu o pătură și stau nemișcată până nu mai suport căldura. Rar răspund la mesaje sau la telefon.

Nu și azi. Azi sunt tristă de la absența copiilor. Am dat mesaje. Am acceptat și am dat telefoane. Savurez deja a doua cafea și îmi descurc gândurile de sâmbătă seara. Mi-am dorit să fiu mai mult decât mamă. Adevărat! Am crescut lângă o mamă care nu a dat atenție nevoilor și ambițiilor feminine. Așa a fost crescută. A acceptat. Așa a încercat să ne crească pe mine și sora mea. N-am acceptat. În familia noastră cuvântul lui tata era lege, cuvântul lui mama era facultativ. Mami, pot să merg la bal? Stai să vedem ce spune taică-tu. Exprimarea s-a modificat de-a lungul anilor. A ținut pasul cu degradarea relației. În liceu așteptam să văd ce zice: tac-tu.

Fără să-mi propun, am devenit o femeie care își dorește de la viață mai mult decât să fie mamă. E firesc. Nu mă miră rezultatul provenind din familia mea, o familie universală în care doar bărbatul taie, spânzură, dă măsura. Iubiții mei au călcat pe urmele unui bărbat care nu m-a învățat locul femeii în lume impus de bărbați bătrâni, albi, cruzi și obtuzi. Dar chiar și așa, educația lasă urme. Să vă povestesc. Am rămas peste noapte să dorm la un iubit din facultate. El stătea singur în camera de cămin. A doua zi dimineață, el a plecat la cursuri, iar pe mine m-a lăsat să dorm ca pe o Ileană Cosânzeană. Probabil m-a și privit în lumina crudă a dimineții. Mi-a acoperit umărul gol. Să nu răcesc. Era student la Medicină și ipohondru. Un gest romantic. Eu m-am trezit. M-am ridicat din pat cum mă ridic și acum. Îmi înfig picioarele în pardoseală. Atunci le-am ridicat instant. Nu mi-a plăcut ce am văzut, nu mi-a plăcut senzația călcâiului. Romantică și eu, înainte să trag ușa după mine, am făcut ordine și curățenie. Îmi condamn acest comportament acum și atunci, dar în mod special atunci. Nu trebuia s-o fac pentru mine. Făt Frumosul de atunci nu a pretins nimic de la mine, din contră, m-a ajutat ca femeie.

Mai departe am notat despre a alege între copil și bărbat. Alegi copilul. Nu reușesc să leg ideile, să le fac să curgă. Mintea are un fel al ei de a merge seara la culcare și un alt fel la lumina zilei. Seara nu gândesc și asta e bine. De aceea totul curge și se leagă. Ziua gândesc și asta strică procesul de creație. Apar erori. Apar întreruperi și ruperi de judecăți.

O să continui pe subiect. Dacă o femeie se desparte de tatăl copilului. Eu m-am despărțit de tatăl Marei. Am început o relație cu tatăl lui Mateiu. În continuare o cresc pe Mara cu tatăl ei pentru că s-a despărțit femeia de bărbat, nu mama de tata. Mara are dreptul să crească alături de părinții ei fără să suporte comportamente inadecvate din partea noastră.

De ce-și permit adulții divorțați să interzică întâlnirile cu fostul/fosta? Fiți atenți: Un adult interzice altui adult. Eroare! Eroare! Eroare! Erorile de genul acesta dau naștere indivizilor nefuncționali: femei nesigure, bărbați posesivi. E vina adulților întotdeauna. O să mă opresc. Mi s-au înfierbântat mințile și buricele degetelor ca de fiecare dată când mă ocup de acest subiect. Mi-e rușine de comportamentul adulților și mă înfurie.

O să pun punct. Mă retrag spre lectură cu o oprire la bucătărie. Am uitat de masa de prânz, dar cui îi trebuie mâncare când scrie? Articol fără încheiere.