Imi pulseaza tampla de atata dorinta, de incercarea naiva de a o surprinde intr-o teorie iscata dintr-o cearta. O problema a oamenilor bogati presupune absenta acestei stari sufletesti. Sa doresti, sa ravnesti, sa astepti!
Dorinta duce in spate o asteptare. Nici o persoana instarita nu asteapta, duhul din poveste se uita la tine cu diferite chipuri cvasicunoscute de personalitati, figuri pe hartie ce-ti reteaza dorinta.
A vrea e urmat indeaproape de a avea!
Fara dorinta, fara asteptare, ajungem intr-un punct in care iluzia fericirii nu poate exista.
Intr-o imagine de telecinemateca, daca stai pe mal si privesti cu ciuda un bogat sorbindu-si relaxat sampania pe iahtul sau, ia-ti un gand, de fapt te uiti la un om fara dorinte.
Lipsa acestui sentiment iti usuca potentialul creator, sfarsesti intr-un contex fara o miza, oricare ar fi ea! Mediul inconjurator al bogatului, desi pare un infinit orizont, traduce mai mult un mal, o limita!
Ce frumos o zice Pessoa…
Parafraza: la sfarsitul vietii sa nu se spuna despre tine ca despre malul unei ape, ca ai existat doar pentru a limita!
De aceea, belsugul l-as tine pentru minte, exclusiv! Persoanei sociale i-as permite un echilibru, uneori tulburat de neproductivitate, alteori binecuvantat cu bunastare. Si astfel as lasa loc asteptarii, falsei fericiri, perfectei bucurii!
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
octombrie 5, 2010
În general, extremele reprezintă pericole, maluri, limite.
Bogăţia excesivă merge, din acest punct de vedere, mână-n mână cu sărăcia.
Câţi săraci îşi realizează visurile? Plictiseala bogătaşului are un frate zdrenţăros: disperarea săracului.
Bill Gates (dacă nu mă-nşel) spunea: „Am fost şi sărac, am fost şi bogat. E mult mai mişto să fii bogat.” 🙂
octombrie 5, 2010
@Teodora
Disperarea saracului lasa loc multor dorinte si vise. Am vrut sa teoretizez putin dorinta, in nici un caz nu as pleda pentru saracie!
octombrie 6, 2010
Saracia erodeaza, limiteaza, blocheaza, neimplineste, secatuieste dorinta, visul, fericirea, in egala masura ca bogatia. Eu nu pledez nici pentru saracie, nici pentru bogatie. Nici nu cred ca asta este cel mai important pe lume – sa fii la picioarele unui munte de aur sau pe varful lui. Se schimba perspectiva doar. Cred ca important este sa continui sa cauti si sa vrei sa fii TU pana la limitele tale nestiute, neexplorate, indiferent de situatia pamanteana/sociala in care te aseaza viata. Cred ca visele si fericirea nu pot fi legate de aceasta ne/implinire materiala. Important este sa ramai calator prin tine insuti si prin lume toata viata, sa nu baltesti intr-o apa statuta si autosuficienta. Adica poti ramane cautator de vise si fericire. Viata e si in tine insuti si in afara ta. Viata unui om nu poate fi conditionata doar de rezonanta la viata din afara lui. Important este sa-ti pastrezi vie viata din tine nu sa devii un mort viu.
OMul e om „dincolo de bine si rau” , dincolo de saracie sau bogatie.
octombrie 5, 2010
Nitel generalizat; bogatii si saracii sint pe diverse trepte.
Un bogat care isi permite un iaht viseaza la o insula; sau un exemplu concret: Becali isi doreste zadarnic sa vada Steaua din nou, campioana europeana :))
octombrie 7, 2010
@Luca
Mereu o jucatoare, mereu in cautarea sinelui si reinventarea lui!
@Costel
Nitel generalizat, chiar asa! As fi vrut sa scot mai mult in evidenta lipsa asteptarii, mai ales a unor lucruri materiale.
Pfui, Becali, poate k am avea o campioana daca s-ar mai juca fotbal la noi cu sufletul! In fotbal, cred k am ramas fara suflet prin anii 80!
octombrie 8, 2010
Puţin mai la tema de reflecţie pe care ai propus-o tu, Dunia, chiar aseară am descoperit o maximă, deschizând catalogul Bibliotecii austriece. Zicea aşa:
„E un om foarte sărac: în afară de bani, nu are nimic.”