Mânuţe intinse sau lacrimi pe obraz

De 10 oct., 2010 0 No tags

Fetita mea are simpatii si antipatii, la doar 8 luni. Reflectand putin asupra acestor sentimente contradictorii, patosul fiind numitorul lor comun, am devenit oarecum mai intelegatoare in ceea ce priveste antipatiile mele. Resentimentele nu compun si nu ocupa mult loc in alcatuirea mea, totusi exista si se manifesta. Iar existenta si manifestarea ma intrista, pana de putin timp.
Nu doresc sa ma simt plina de sila, mi-e prea draga voia buna, si totusi ma las târâtă in bezna necontrolata a mintii mele.
Am reusit totusi sa-mi deschid o fereastra in aceasta bezna. Putinul timp il pot arata cu degetul situandu-l clar in saptamana trecuta. Vesti bune despre persoane ce-mi tulbura pastelul sufletului m-au surprins zambind, un suras bland, intelegator si sincer.
Indiferenta ce a urmat vestii m-a bucurat. Cata lauda pot aduce povestilor din mine, cartilor ce mi-au slefuit gandirea, oamenilor ce mi-au strunit pornirile perverse.
Curatenie, iata cuvantul ce descrie cel mai bine alcatuirea fiintei mele.
Traiesc puternic cu iluzia libertatii, de multe ori, ma simt ca o jucatoare la trapez, ma invart, ma arunc, imi dau drumul, sunt un eu liber si dominator intr-un spatiu al orizonturilor deschise.

O sa revin la acest text si cu un studiu de caz!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
25 − 13 =