Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
Să râdem înainte de toate
septembrie 24, 2008
Cred ca si pe mine m-ar fi atoti nervii sa astept; si eu mananc pe fuga si mi e pare complet normal sa fiu in viteza si sa traiesc in acest ritm 24/24 de ore. Se poate sa ai dreptate in legatura cu alte generatii, care au trait in alt ritm si poarta in ei o anume lentoare, care pe noi ne scoate din minti. Asta e, epoca noastra ne-a impus o viteza care nu ii cuprinde pe ei.. Ma bucur ca noi facem fata cu brio acestui ritm nebun. Cred ca as innebuni sa traiesc undeva unde sa fie liniste si totul sa se desfasoare calm si senin!!!
septembrie 24, 2008
Intr-adevar, viteza noastra e ceva normal azi, dar uneori nu stiu spre ce alergam, ce anume ne grabeste?
Castigam si pierdem ceva in acelasi timp!!!
octombrie 23, 2008
da.cata dreptate ai.unde ne grabim,incotro,spre ce..spre neant.spre haos.spre nimic.fericirea o atingi abia cand incepisa observi lumea pentru ceea ce este(baletul este mirific),fara sa judeci pe nimeni.felicitari.pari un foarte fin psiholog