Dimineata insorita, cu un debut narativ. Istorisire de un deceniu. Acum 10 ani, un domnisor a imprumutat o bicicleta de la un vecin. Vehiculul cu doua roti i-a fost furat. Domnisorul s-a mutat in Germania.
Ieri. Mama domnisorului a venit in Romania. Dupa 10 ani. Vecinul i-a cerut banii pe bicicleta, 100 de marci.
Imi aranjez parul, pastrez rochia neagra, cizmele, piciorul dezvelit. Plec. Cosmeticiana imi marturiseste ca si-a surprins sotul sarutandu-se cu cea mai buna prietena. Rad, nu cred ca mi s-a inteles reactia. Dar asemenea istorisire am trait.
Dupa amiaza. Stau la terasa, singura, imi astept o prietena. Imediat o doamna isi asaza geanta si sacoul pe scaunul de langa mine. Ma intreaba daca este liber, apoi isi cere scuze, seman foarte bine cu o Matilda sau Hilda. O sa mearga inauntru sa-si comande ceva, aprob din cap si zambesc. Doua femei trecute bine de tinerete vorbesc in germana langa masa mea. Nu inteleg nimic, le observ gesturile. Se intoarce doamna mea. Nu i-am vazut ochii, si-a inserat si ea privirea din cauza zeului Ra. Doamna mea este prietena cu cele doua femei in varsta, se aseaza toate la masa. Vorbesc pe rand in romana si engleza. De mall, de genti, de Dublin, de autobuzul 14. O batranica era din Irlanda, vremea noastra a indus-o in eroare, credea ca aici este vara.
M-am intalnit si cu prietena mea intr-un final. Ea mi-a istorisit ispravele ei.
Seara am ajuns acasa. Mi-am deschis laptopul. Aveam un comentariu pe blog. Cineva cunoscut ma injura. Oarecare ma citeste. Vietuirea mea este seducatoare, ar trebui sa-mi pierd secunda vietii din cauza unei dudui neghioabe?
Povesti de-o zi…