Îmi place să privesc oamenii, să-i provoc verbal și gestual. Un om care se pune la povești cu mine sau lângă mine devine automat obiect de studiu pentru mine.
Îi ascult, îi privesc, iar mintea mea, închipuită ca o ceapă, scapă de foi, adică de manifestările caracterului din fața mea. În timp ce separ în bucăți omul, încerc să înțeleg ceea ce el vrea să arate celor din jur.
Limbajul mă ajută foarte mult, nu neapărat sunetele articulate, ci cuvintele. Apoi felul cum pun accentul pe unele silabe. Nu orice om suportă o analiză morfologică, căci în viața de zi cu zi întâlnim puțini bogătași gramaticali.
Gesturile le completează limbajul magistral. O mână în aer coordonată cu o privire cu un colț de ochi și apoi o mișcare puternică de grumaz.
Sau doi ochi atenți care abia clipesc și cu buzele întredeschise.
Sau o barbă sprijinită în palmă și un zâmbet abia zărit.
Sau o respirație sacadată și flegme înghițite.
Oamenii care povestesc se și depovestesc. În discurs se duc cu fapta spre o evoluție a lor pe care vor s-o lase moștenire ascultătorilor, iar cu gesturile și limbajul ajung la involuție.
Fără să fie o regulă, oamenilor le place să fie zei. Fiecare vrea să se știe admirat, noi, cei mai tineri, avem facebookul.
Ca o regulă, omul caută o gură căscată care să se zgâiască la el.
Eu știu sigur că atunci când mai primesc mesaje frumoase la adresa mea încerc o mare satisfacție.
Recunosc asta și mai adaug ceva: perna pe care punem capul seara. Cu toții punem seara capul pe o pernă. Atunci suntem singuri și sinceri chiar dacă în același așternut mai doarme cineva. În acel moment triumfă adevărul:
Am aruncat bani la lăutari pentru mine sau pentru alții?
Mi-am cumpărat firma asta de mașină pentru mine sau pentru alții?
Am mers la Monte Carlo pentru mine sau pentru alții?
Mi-am pus poze pe facebook pentru mine sau pentru alții?
M-am îmbrăcat așa pentru mine sau pentru alții?
Cât ești tu și cât ești alții în alegerile tale?
iunie 11, 2012
Pentru ceilalti, cu scopul de a ne simti noi bine 🙂
iunie 11, 2012
Uneori tocmai noi nu ne simtim bine.
iunie 11, 2012
„Us and Them, and after all we’re only ordinary men…”
„…It was only a difference of opinion, but really… I mean good manners don’t cost nothing do they?”
(Pink Floyd – Us and Them – Dark Side Of The Moon)
Asa ca indiferent pentru cine cream acea imagine, nu ne costa nimic sa tinem cont de bunele maniere!
iunie 11, 2012
Observ ca ma potrivesc in simtiri cu Pink Floyd. Ar trebui sa incep sa-i ascult si eu.
Bunele maniere? Poate ar trebui introduse in scoli ca materie de studiat.
iunie 11, 2012
Pentru ca gandim prea mult. Ignorance is bliss.
iunie 12, 2012
Uneori da, ignoranta e cum zici tu. Si Tolstoi, in Razboi si pace se foloseste de Andrei Bolkonski sa formuleze ceva asemanator, bine, acolo mai mult se vorbeste de situatia tarnului rus, a mujicului.
iunie 12, 2012
Eu recunosc ca simt adevaratele bucurii sau trairi cand sunt doar eu in ecuatie. Chiar sunt atat de surprinsa de descoperirile astea incat ma intreb deseori de ce merg pe caile altora si nu pe ale mele. Mi se intampla sa-mi multumesc pentru alegerile facute si care au ascultat doar de inima si mintea mea. Imi multumesc pentru ca se intampla asa de rar incat pot aprecia cum trebuie.
Altfel fac mult prea multe lucruri pentru altii. Altii la care tin sau altii care ma provoaca si gasesc in mine un teren fertil pentru ambitiile lor. Sunt influentabila si nu cred ca am incercat vreodata sa schimb asta, am incercat sa schimb plaja de „altii”, care stiu cum sunt si carora le pasa destul cat sa-mi pese si mie la randul meu.
iunie 12, 2012
Sunt perfect de acord cu ce spui tu in prima fraza, dar tot eu, intr-un text mai vechi, spuneam ca suntem cu totii un „eu” imprumutat de la altii. Nu vreau sa para ca ma contrazic, cu acest text am vrut doar sa subliniez ca uneori alegem ceva pentru noi doar pentru a ne vinde imaginea, facem un salt de la subiect la obiect. Ne purtam cu noi asijderea marfurilor, impingem afara din fiinta noastra ceea ce credem ca asteapta altii de la noi.
Despre facebook, eu am o alta teorie. Pentru mine facebookul inseamna o cale de a tine legatura cu oamenii, mai ales cu fosti colegi plecati din tara sau chiar din oras. Apoi il mai folosesc pentru promovarea textelor de pe blog, sunt persoane care prefera sa-mi scrie pe fb si nu pe blog despre texte, despre blog, despre ce a insemnat pentru ei un anumit text. Acum, ca oricare lucru in lumea asta, si in fb trebuie sa gasesti o masura, cat anume doresti sa-i lasi pe necunoscuti in viata ta?
iunie 12, 2012
p.s. pentru mine, facebook-ul e pentru altii, blogul e pentru mine si implicarea o am mai multa pe blog si mai putina pe facebook – asta si pentru ca blogul reprezinta simbolul omului din mine care traieste doar pentru mine si uneori e singurul care ramane in picioare cand ma instrainez in ale lumii.