Câștigătorul premiului Nobel pentru literatură 2012 este Mo Yan, un cunoscut scriitor chinez, iar celebritatea l-a copleșit după publicarea romanului Sorgul roșu.
Cu steluță:
Pentru cine nu știe, sorgul este o plantă.
Cu altă steluță:
Despre Mo Yan am aflat de pe blogul lui Vladimir Bulat.
octombrie 24, 2012
nu am citit nimic de el. Numele mi-e vag cunoscut.
Acum, sa cumpar carti ca o snoaba, pt ca a luat Nobelul?
octombrie 24, 2012
Nu, nu, nu, Nobelul este o recomandare, nu ai de ce sa te simti snoaba. Daca te gandesti putin, laureatii premiului Nobel sunt cam singurii care pot trai exclusiv din literatura.
Orhan Pamuk parca a zis ca dupa Nobel poate sa traiasca numai din literatura.
octombrie 24, 2012
Mie sincer nu mi se pare că Pamuk a început să trăiască doar din literatură după „încasarea” Nobelului. Este un tip dintr-o familie veche şi nobilă, care mereu a avut resurse pentru a trăi decent şi demn. Am aflat mai multe din cartea lui autobiografică – pe care o recomand cu căldură, fie şi pentru minunata colecţie de fotografii din Stambulul vechi! Cartea se cheamă cît se poate de banal: „Istanbul”. Eram acolo cînd a apărut ediţia princeps, şi am stat ca prostul şi am răsfoit-o, direct în librărie, zgîindu-mă la ilustrate!
octombrie 24, 2012
Vladimir, se poate sa-l fi confundat pe Pamuk cu altcineva? Stiu ca exista aceasta afirmatie, dar nu stiu cui apartine.
De Pamuk am o singura carte in biblioteca, si nici nu am apucat s-o citesc.
Dar tin minte recomandarea ta.
octombrie 25, 2012
Orhan Pamuk nu a fost nevoit sa munceasca niciodata. A si afirmat-o – a facut literatura pt are libertatea asta. Sunt f. putini care traiesc din literatura, si mai ales din literatura de calitate.
Eu ma gandesc mereu la ELiade, care a scris si carti la cererea editurilor dar ce care nu a fost f. mandru, ca avea carti pe care le scria in curs de 1-2 ani. Sau alte cazuri in care autorul avea un titlu, si apoi altul propus de editura… pt a fi mai bine vandut.
octombrie 25, 2012
Pamuk ca și Tolstoi. Dumas, Dostoievski au mai scris și la comandă.
Acum eu știu că un câștigător de premiu Nobel a făcut afirmația de care aminteam, dar am uitat care.
octombrie 24, 2012
Este cu putinţă ca Nobelul în acest an să aibă, ca ediţia din 2000, cînd i-a oferit distincţia lui Gao Xingjian – un disident chinez, un sens politic! Deşi, conform unui expert american în literatura chineză, Mo Yan este un scriitor destul de prundent în materie de cenzură, adică reuşeşte prin tot scrie,să ocolească asperităţile şi chestiunile politice contondente…asta îl face cumva dezirabil sistemului. Bref: Nobelul acesta este mai degrabă acordat Chinei, decît lui Mo Yan, dar mă voi gîndi mai profund la implicaţiile acestei atenţii din partea Fundaţiei Nobel!!!
octombrie 24, 2012
Premiu acordat Chinei? Suna atat de brutal de lipsit de sens. Daca astea sunt premisele care conditioneaza un asemenea premiu, Romania nu o sa aiba niciodata o sansa reala la Nobel.
octombrie 24, 2012
Păi, nici nu-l va mai lua niciodată!
România a luat Nobelul prin Herta Mueller, şi asta este o arvună imposibil de onorat de altcineva…
octombrie 24, 2012
O sa fiu acum indrazneata, sper ca nu nepoliticoasa prin afirmatie.
Mie nu-mi place Herta Muller, recunosc, am citit doar o carte de-a dumneaei, dar nu m-a cucerit.
Greutati am mai intampinat la unii scriitori, pana sa le descopar farmecul, unul fiind chiar Aitmatov, dar Herta Muller nu a reusit.
Am rabdare, o sa incerc o alta carte.
octombrie 24, 2012
Deloc nepoliticoasă!
Herta Muller nu e prea lesne de citit – pentru că are o poetică specială, tenebroasă pe alocuri, sumbră. Dar pe mine „m-a prins”…îmi place şi felul ei de a fi. Am avut onoarea să o cunosc!
octombrie 24, 2012
Poetica speciala am depistat-o repede, mi-a placut.
Vladimir, opera si scriitorul, deja esti partinitor. 🙂
octombrie 24, 2012
…eu nu le separ, Dunia!
E ca şi cum aş distinge între Tolstoi şi întreaga lui operă. Şi nu se poate. Nici în cazul Hertei – nu este cu putinţă.
Da, sunt părtinitor…nu cred în autorii farseuri. Îi simt, şi iau distanţă.
octombrie 24, 2012
Nu separi? Dar sunt scriitori care nedespartiti de opera lor pun umbre din cauza caracterului.
Un exemplu la noi este Nae Ionescu, foarte blamat de multi romani.
Mie imi place Tratatul lui de logica si nu am stat deloc sa-i cercetez viata cand prieteni de-ai mei mi-au atras atentia asupra unui fel al lui de a fi.
octombrie 25, 2012
Ei bine, eu cunosc un discipol în viaţă al lui Nae Ionescu, are 94 de ani, perfect lucid, care a cunoscut mari personalităţi ale veacului XX (Che Ghevara, Bros Tito etc.), şi trebuie să spun că am profitat de pe urma relaţiei pe care o am cu acesta în a-l pricepe mai bine pe Nae Ionescu ca personalitate umană. Orice cîrcoteli din partea celor care „ştiu ei mai mai bine”…mă lasă absolut rece. Dar asta e cu totul altă discuţie…mult mai complicată, aplicată şi fină. Şi mă bucur că a provocat-o un chinez contemporan cu noi!
octombrie 25, 2012
Îmi exprim o dorință acum după acest ultim comentariu. Dacă se poate vreodată, aș asculta cu plăcere și emoție poveștile despre Nae Ionescu. Nae Ionescu și Constantin Noica sunt într-un fel părinții mei spirituali.
Cu Noica, spun repede o poveste. Nu înșir acum câte cărți i-am citit , multe oricum, dar am aflat multe și despre felul lui de a fi nu numai de a gândi. Am aflat că nu-i plăceau pedagogii, iar într-o carte, Pleșu îl numește pedagog. De atunci nu-mi mai place Pleșu, nu-mi place pentru că i-a fost discipol și l-a numit așa. Știu, e infantil, dar e un instinct bazat pe o afecțiune pe care nu o pot controla.
octombrie 25, 2012
Dacă dă Bunul Dumnezeu, cîndva, va apărea o carte a mea, un fel de dialog, cu acest bătrîn, iar materialul va conţine şi referinţe la Nae Ionescu…cît se poate de fruste, empatice şi pe alocuri de natură mistică…
Pînă una-alta, cartea blogului intră în tipar săptămîna viitoare. Va fi o carte-obiect, la care ţin, desigur, foarte tare)))
octombrie 25, 2012
Cartea blogului! Ce bine sunt potrivite cuvintele pentru exprimarea realității.
Să dea bunul Dumnezeu și felicitări.
octombrie 25, 2012
pentru că ai fost în ultima vreme alături de blogul meu, vei primi cu drag un exemplar din această carte obiect! cu o dedicaţie olografă…Dar să vină vremea! Mai e puţin de lucru!
Amin!
octombrie 25, 2012
Bucuroasă de dar.
Corectare: eu sunt de multă vreme alături de blogul tău.
Și învățai un cuvânt nou, olograf, săru mâna și pentru asta.
octombrie 25, 2012
Poate că un timp ai stat pitită, tăcută, tăinuită)?
Prin urmare, se confirmă intuiţia mea: am mai mulţi cititori decît bănuiesc, iar asta mă obligă mereu să nu las „ştacheta”…
octombrie 25, 2012
Am stat tăinuită, că e frumoasă expresia.
Știi tu, Vladimir, mie anumiți profesori mi-au creat o teamă de a vorbi. Mi-era teamă să nu mă fac de râs. Văd că scrisei repede cu imperfectul, dar adevărul este că nu am scăpat de această teamă.