Bine-ai venit Dunia, de pe unde-ai fost. Tot cu trenul?
1. „Am uitat repede episodul” – vezi, si limba româna are capcane, tu sau amândoua? Daca tu, l-o fi uitat si ea?
2. Succesiunea la unii (altii) este exact pe dos: dorinta, ambitie, exigente si pretentii, dar ajuns(i) aici e deja mai complicat. Poate o sa ma învat pâna la urma ca fetele sunt altfel. Ca în gluma cu cei doi amici: „Domnule, nevasta mea-i un înger!”, „Ai dreptate, nici a mea nu-i om.”
3. Inca ma mai gândesc la „hopul ” tau, ca de Caragiale nu scapam nici daca vrem. Sa-ti spun…, sa nu-ti spun…, nu stiu daca ti-a trecut raceala.
@Dan
Ma refer la mine, bineinteles!!! Ea? Cu siguranta nu a fost prin preajma la momentul respectiv.
Pretentiile mele au venit pe un fond al insatisfactiei intelectuale din momentul respectiv. Asa mi-am stabilit eu in minte: „Dunia, trebuie sa ai pretentii de la tine!!!”
Sa vedem ce este cu ‘hopul”… 🙂
Asta mai lipsea, sa fie si ea de fata! Cu toate ca daca a aflat, ori i-ai spus tu, ori el, ori v-a vazut ea sau altcineva si i-a spus! Din aceasta dilema nu putem iesi! Esti alunecoasa rau Duduca! Eu întrebam daca i-a trecut si ei supararea. E clar ca nici tu nu esti om! Cât despre pretentii, exigente etc., credeam ca le ai la altii, ca doar traim în lume. Asa e bine. Si dorinta fapta, ca în poezia mea. Pâna la hop (daca esti sigura), spune-mi si mie ce înseamna „:)” fata de „:(„, ca le vad mereu.
@Dan
Nu sunt deloc alunecoasa sau poate sunt, cine stie! Si nici nu m-am gandit vreodata atat la acel sarut. De ea nu stiu nimic, nu ne cunosteam, nu eram prietene, nu am gresit cu nimic.
🙂 asta inseamna k zambesc
🙁 asta inseamna k imi pare rau
Si totusi vad ca (nu numai) te gândesti la acel sarut. „Des hauts et des bas, typiquement féminin”, fluture în stomac, bezmetic etc. si pe urma „nu m-am gândit vreodata atât”, când de fapt te-ai gândit acum câteva ceasuri. Nu trec în derizoriu, primul nu se uita. Nu-i nici o problema, cine vorbeste de greseala? „Experienta”, spune un clasic în viata, remember?
Acum ce-o sa-ti spun eu era bun de pus pe blog. Trebuie dezvoltat. Deocamdata ti-o spun tie, „cu prietenie”. Profesorul nostru de latina din liceu avea un fel deosebit de a întreba. In primul rând el se punea în pozitia „latinului”, nu a românului. In al doilea rând era „foarte superior”. Din astea doua chestii iesea felul lui de a ne întreba: „SA VEDEM ce înseamna PADURE”, nu silva-silvae (la toamna tataie, nota mea), cum ar fi fost normal. El nu întreba „Cum se spune în latineste la PADURE”. Pai padure INSEAMNA PADURE dom’ profesor!
Deci o „SA VEDEM ce este cu hopul”, nici o grija, dar cred ca o sa încep sa cópii la lectiile matale Duduca!
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
martie 26, 2009
Bine-ai venit Dunia, de pe unde-ai fost. Tot cu trenul?
1. „Am uitat repede episodul” – vezi, si limba româna are capcane, tu sau amândoua? Daca tu, l-o fi uitat si ea?
2. Succesiunea la unii (altii) este exact pe dos: dorinta, ambitie, exigente si pretentii, dar ajuns(i) aici e deja mai complicat. Poate o sa ma învat pâna la urma ca fetele sunt altfel. Ca în gluma cu cei doi amici: „Domnule, nevasta mea-i un înger!”, „Ai dreptate, nici a mea nu-i om.”
3. Inca ma mai gândesc la „hopul ” tau, ca de Caragiale nu scapam nici daca vrem. Sa-ti spun…, sa nu-ti spun…, nu stiu daca ti-a trecut raceala.
martie 26, 2009
@Dan
Ma refer la mine, bineinteles!!! Ea? Cu siguranta nu a fost prin preajma la momentul respectiv.
Pretentiile mele au venit pe un fond al insatisfactiei intelectuale din momentul respectiv. Asa mi-am stabilit eu in minte: „Dunia, trebuie sa ai pretentii de la tine!!!”
Sa vedem ce este cu ‘hopul”… 🙂
martie 26, 2009
Asta mai lipsea, sa fie si ea de fata! Cu toate ca daca a aflat, ori i-ai spus tu, ori el, ori v-a vazut ea sau altcineva si i-a spus! Din aceasta dilema nu putem iesi! Esti alunecoasa rau Duduca! Eu întrebam daca i-a trecut si ei supararea. E clar ca nici tu nu esti om! Cât despre pretentii, exigente etc., credeam ca le ai la altii, ca doar traim în lume. Asa e bine. Si dorinta fapta, ca în poezia mea. Pâna la hop (daca esti sigura), spune-mi si mie ce înseamna „:)” fata de „:(„, ca le vad mereu.
martie 26, 2009
@Dan
Nu sunt deloc alunecoasa sau poate sunt, cine stie! Si nici nu m-am gandit vreodata atat la acel sarut. De ea nu stiu nimic, nu ne cunosteam, nu eram prietene, nu am gresit cu nimic.
🙂 asta inseamna k zambesc
🙁 asta inseamna k imi pare rau
martie 26, 2009
Si totusi vad ca (nu numai) te gândesti la acel sarut. „Des hauts et des bas, typiquement féminin”, fluture în stomac, bezmetic etc. si pe urma „nu m-am gândit vreodata atât”, când de fapt te-ai gândit acum câteva ceasuri. Nu trec în derizoriu, primul nu se uita. Nu-i nici o problema, cine vorbeste de greseala? „Experienta”, spune un clasic în viata, remember?
Acum ce-o sa-ti spun eu era bun de pus pe blog. Trebuie dezvoltat. Deocamdata ti-o spun tie, „cu prietenie”. Profesorul nostru de latina din liceu avea un fel deosebit de a întreba. In primul rând el se punea în pozitia „latinului”, nu a românului. In al doilea rând era „foarte superior”. Din astea doua chestii iesea felul lui de a ne întreba: „SA VEDEM ce înseamna PADURE”, nu silva-silvae (la toamna tataie, nota mea), cum ar fi fost normal. El nu întreba „Cum se spune în latineste la PADURE”. Pai padure INSEAMNA PADURE dom’ profesor!
Deci o „SA VEDEM ce este cu hopul”, nici o grija, dar cred ca o sa încep sa cópii la lectiile matale Duduca!
🙁
martie 26, 2009
Ptr un om d litr k nu „suna” bin.
Noapte buna!
martie 26, 2009
:(, am uitat, pe … azi.
martie 27, 2009
Chiar circula o leapsa cu primul sarut. Si eu mai trebuie sa o fac… am tot amanat-o. 😛
martie 27, 2009
Ce sa faci? Primul sarut?
martie 30, 2009
@ Dan –> Leapsa (daca pentru mine era intrebarea). 🙂