Lumea Cristinei

De 27 mart., 2009 15 No tags

Am dat peste aceasta poza, reproducere a panzei Lumea Cristinei a lui Andrew Wyeth, sorbind un ceai cu fructe de cactus la Carturesti, rasfoind un album oarecare. Mana nu a mai dat pagina cand ochiul a poposit pe acest trup fragil. Cu dosul palmei am pipait copia femeii. Parul, suvita aceea in vant mi-a evocat pleata tinerei mele mame, o iubire calda si frumoasa a unei fiice pentru chipesa sa mama.
Plasarea femeii intr-un camp auriu. Natura, lumea materiala, si naturaletea, degajarea fiintei de pe panza. Mi-am inclinat capul de mai multe ori, fiind constienta de tinuta onirica. Mi-a fost dor de pamant, de iarba smulsa cu pumnii, de tolaneala, de nori pufosi si personificari flausate. Mi-am notat tacticos numele pictorului in agenda si numele panzei, ca un posibil subiect pe blog.
Azi culesei zambile si lalele intr-un soare mincinos, iar aceasta purtare imi redestepta imaginea unei Cristine trantita pe camp.

15 Comments
  • Dan
    martie 27, 2009

    Nu mai spun nimic ca iar te superi, iar eu tocmai am trecut un hop. Uita-te în urma. Tu ai ceva cu iarba, ieri o culegeai, azi o smulgi. Mâine se schimba ora si vine primavara.

  • mercu
    martie 31, 2009

    Hihi… superba descriere pentru o pictura pe masura. Te rog mai spune-ne…

  • mercu
    martie 31, 2009

    PS : te-am adaugat la blogroll. Sper ca nu te deranjeaza. Vise placute !

  • ddunia
    aprilie 1, 2009

    @mercu
    Bine ai venit in „gospodaria” mea 🙂

  • Vladimir B.
    aprilie 2, 2009

    ma mir ca nu ai observat „nelinistea” inscrisa in acest personaj vazut din spate — e de fapt, „subiectul” acestui misterios tablou!

  • ddunia
    aprilie 2, 2009

    @Vladimir B
    Nu a mai fost nevoie s-o observ, langa poza din album scria si acest lucru. Cand am mazgalit randurile astea, am avut mereu in minte „subiectul”, dar am vrut sa ma lipsesc de el, am apelat doar la propria afectiune.

  • Vladimir B.
    aprilie 2, 2009

    e ca si cum ai „rescris” miza operei de arta! adica, te-ai substituit autorului panzei….

  • ddunia
    aprilie 3, 2009

    @Vladimir B.
    Credeti k am atata indrazneala?

  • Vladimir B.
    aprilie 3, 2009

    de ce nu? marile opere nu sunt facute sa ne umileasca, ci sa ne stimuleze, sa ne determine sa indraznim!

  • Dan
    aprilie 4, 2009

    Acum am aflat ce nu „merge” în ansamblul asta, literatura+pictura. Tabloul îmi place, ce-ai scris tu nu mai e nevoie s-o spun. Dar fiecare separat. Pentru ca tabloul este straniu, iar rândurile tale nu-l descriu. „Cristina” nu-i deloc degajata, nici fragila si nici naturala, câmpul nu-i auriu ci mai degraba ruginiu. Cred ca Vladimir are dreptate. Incearca tu Dunia sa stai asa un sfert de ora si a doua zi o sa te doara toate. Pozitia este foarte încordata, nu de abandon cum pare. Piciorul stâng în spate si mâna, tot stânga, în fata o arata ca pe o felina care simte prada si ramâne imobila asteptând. Umbra de sub palma stânga arata ca nu se sprijina pe ea, este suspendata în aer. Ai vazut vreodata o pisica pândindu-si victima? A ramas nemiscata în secunda în care a simtit „ceva”. Sau ca o prada care simte pericolul. Ca un tigru sau o caprioara. Iar straniul tabloului mai vine si din alte detalii: umbrele celor doua mâini pleaca în directii diferite, „sezutul” în ambele pozitii posibile ala soarelui ar trebui sa fie în umbra, ori el este luminat aproape ca umarul drept, iar în pozitia asta ar trebui sa fie contractat dorsalul stâng, nu drept. Dar cum spui si matale Duduca, ai vazut, ti-ai încarcat sufletul si-l lasi apoi sa vorbeasca, în cuvintele lui. Despre ceva frumos.

  • Dan
    aprilie 5, 2009

    Mai era ceva care nu-mi dadea pace: mâinile anormal de subtiri. Iata de ce:

    http://mapage.noos.fr/momina/wyeth/wyeth.html

  • ddunia
    aprilie 5, 2009

    @Dan
    Mersi de link. Iti spun si tie ceea ce i-am zis lui Vladimir. Cunosteam subiectul acestei panze. Randurile mele nu au vrut sa fie o hermeneutica a tabloului, am mazgalit doar cateva simtaminte. Avea vreun rost sa fac eu o interpretare a unei asemenea panze?
    Dar e frumoasa, si m-a facut facut sa poposesc pe ea, sa visez cu ochii deschisi. Si uite k nu-mi place numai mie, am obtinut cateva reactii!!! 🙂

  • Dan
    aprilie 5, 2009

    Asta-i si rostul a ce facem noi pe-aici. Si în plus ne mai si informam sau îi provocam pe altii, ceea ce-i bine în ambele cazuri.

  • Vladimir B.
    aprilie 6, 2009

    Tu spui: „Avea vreun rost sa fac eu o interpretare a unei asemenea panze?”. Eu spun k avea! George Banu are o carte, aparuta in 2000, intutulata L’Homme de dos, ed.Adam Biro, Paris, unde ne propune o sumedenie de interpretari ale omului re-prezentat din spate. Ei bine, desi foartte celebra, panza de care facui tu vorbire nu figureaza in cartea lui Banu…Ai putea scrie o glossa pe marginea acestei „scapari”…

  • ddunia
    aprilie 6, 2009

    @Vladimir B.
    A scrie o glosa azi, acum, mi-ar fi putin greu, dar nu imposibil! Mi-ar fi greu pentru k m-as tampona mereu de informatiile pe care deja le-am inmagazinat. Nerealizabil nu ar putea fi, deoarece panza starneste valvoi de sentimente.
    O sa ma gandesc 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
15 × 26 =