În ultimul deceniu, am ajuns de la a mă îmbrăca la a purta. Nu-mi mai acopăr corpul cu veșminte, transmit ceva cu haina. Haina chiar nu-l face pe om, dar îl povestește.
Cu blogul (și el imediat împlinește 10 ani, fapt pentru care plănuiesc o petrecere bezmetică, Dunia și prietenii după modelul Pavarotti) am ajuns să primesc invitatii și la evenimente mondene. Rar am acceptat să particip. Nu mă simțeam confortabil să formulez opinii despre haine. Am terminat Literele și degaj, prin fapte și acțiuni, literatură.
De la ultima invitație, prezentare de modă ZOOT Timișoara, la care am răspuns afirmativ, am rămas să mă perpelesc în incertitudini.
Nu mă legitimează nimic să scriu despre modă! Îmi reproșam într-un soliloc sever. Plină de dubii, strălucitoarea mea minte m-a salvat. Mi-am amintit că în anul III de facultate am studiat estetica cu domnii profesori universitari Vultur și Vălcan. Masterul l-am făcut la Facultatea de Arte.
Sunt o Cleopatră. Mi-e nasul sus și-mi schimb istoria. O să scriu și despre modă.
Vineri, pe 18 martie, am ajuns pe Eugeniu de Savoya, numărul 1 pentru deschiderea cabinei de fericire ZOOT și la Timișoara. M-am așezat pe un scaun înalt, am răsfoit revista, am făcut poză la panou și am înghețat puțin. Luna martie, neprietenoasă și fasonată, a devenit suportabilă prin câteva reacții la unele ținute.
O să vă explic cum mi-aș dori să mă lămurească și pe mine alții. ZOOT este un site online. Comanzi online, probezi la cabinele de fericire și păstrezi doar ce îți vine bine.
M-au convins cu păstrezi ce îți vine bine, pentru că atunci când vine vorba despre a comanda unele obiecte pe internet, pantofi sau blugi, la primire s-ar putea ca în loc de bucurie să verificăm prin experiență dezamăgirea. Eu am stat departe de comenzile online. Din acest motiv înțeleg și aprob decizia celor care au numit cabine de fericire locurile unde poți proba și returna ce nu ți se potrivește.
Mi-au plăcut niște blugi purtați cu grație de o domnișoară de la agenția MCS Models. Mi-a plăcut și domnișoara.
În delirul cocktailului de frig, muzică, vată pe băț, oameni frumoși îmbrăcați, mi-au displăcut hainele necălcate din prezentare. Un eveniment frumos printr-o reflectare corectă a ceea ce presupune acest tip de organizare, s-a împiedicat în atitudinea românului de merge și așa. Nu sunt sigură dacă e un merge și așa românesc sau un merge și așa provincial. Mi-a părut rău că a existat.
La final, aplaud. Felicit ZOOT Timișoara, fetele și băieții de la prezentare care au îndurat frigul cu grație și profesionalism.
ZOOT Timișoara, cabina de fericire, Eugeniu de Savoya, numărul 1.
Leave a Reply