Revin asta seara cu raspunsurile lui Ciprian Valcan la cele patru intrebari.
Cum credeti ca s-a ajuns la un asemenea mijloc de informare?
De ce tot mai multi tineri apeleaza la aceasta forma de scris?
Care credeti ca este scopul acestor bloguri personale?
Si ultima intrebare, delicata oarecum, se gaseste calitate in blogosfera romaneasca?
Blogul e consecinţa firească a tendinţei înspre exhibiţionism încurajată de lumea modernă. Pare cool să-ţi livrezi angoasele, infirmităţile, obsesiile unor potenţiale urechi pregătite să te asculte, la fel cum, într-un alt context, îţi oferi trupul privirilor vorace ale voyeurilor. Formă bastardă de jurnal, arhivă de gesturi, inventar de bîrfe sau imprecaţii, blogul e unealta cea mai potrivită pentru sufletul inform al unei epoci bîntuite de pericolul descris cu acuitate de Georges Devereux al plonjării generalizate în schizofrenie.
Pentru mine, blogul evocă tradiţia strigăturilor din folclorul popular, e o paradoxală plasare a comunicării bazate pe oralitate chiar în mijlocul impozantului dispozitiv al media, aparent întemeiat pe scris şi pe tehnicile sale. La fel ca în situaţia messengerului sau a sms-ului, şi în cazul blogului se foloseşte o anumită abilitate de a utiliza alfabetul pentru a transmite mesaje care nu ţin deloc de virtuţile scriiturii, ci de acelea ale comunicării prin viu grai.
Tinerii folosesc blogul pentru a desfiinţa definitiv cultura scrisă, căci ei nu fac decît să scrie aşa cum vorbesc, eliminînd separarea tradiţională între cele două forme de exprimare şi aducînd în prim-plan un gen de atitudine nereflexivă, aflată sub imperiul imediatului şi al actualului, fără reculul necesar meditaţiei.
E la modă să ai un blog, aşa cum, în alte contexte, e la modă să ai o amantă cu picioare lungi, un măgar care ştie să numere pînă la cinci ori un copil şahist. Exhibiţionism, snobism, conformism.
Blogosfera valahă nu poate să fie altfel decît societatea pe care încearcă să o exprime, avînd, probabil, cîteva insule de excelenţă într-un ocean de mediocritate, vulgaritate şi prostie
iunie 11, 2009
L-am citit repede. E foarte dur, cu toate ca în unele locuri îi dau dreptate, cred ca stii unde. Dar e nedrept. Ca sa nu vorbesc aiurea, spune-mi si mie cine este Ciprian Valcan si cam câti ani are? Cred ca-i mai degraba tânar. Cu toata rusinea nu-l cunosc.
iunie 11, 2009
Da, am aflat. Nu e tânar, e foarte tânar. Cu atât mai mult ma mir. Acum o sa sed sa cuget.
iunie 12, 2009
Gata azi incep lectiile de sah cu copii.
iunie 12, 2009
@Costel
Ma rog, fiecare cu gustul lui… Eu as alege altceva si l-as învata pâna la zece.
iunie 12, 2009
@Dan
Ciprian Valcan mi-a fost de asemenea profesor. In anul III de facultate am facut seminarul de estetica cu dumnealui. E un monstru de inteligenta, mainile lui sunt micute si stravezii, exact asa cum imi imaginez mana unui geniu. Ce conteaza k este tanar, Mozart a compus la 6 ani!!!
@Costel
Rapid ai sarit de picioarele lungi si de magar 🙂
iunie 12, 2009
Mă aşteptam la un astfel de răspuns, că, deşi posesoare de blog, gândesc, pe alocuri, la fel, chiar dacă nu mă exprim aşa frumos. Cu alte cuvine: mi-a luat cuvintele din gură. 🙂
iunie 12, 2009
As fi vrut sa vin cu comentariul înaintea raspunsului tau. Dar nu schimb o iota. Iata:
Cuvinte cheie : exhibitionism, angoase, infirmitati, obsesii, voyeur, bastard, bârfe, imprecatii, inform, schizofrenie, strigaturi, desfiintare, nereflexiv, amanta, magar, snobism, conformism, mediocritate, vulgaritate, prostie. 20 de cuvinte ofensatoare si alte câteva sintagme la fel în doar patru paragrafe mi se pare cam mult. Sunt convins ca nici una dintre cele trei persoane evocate de noi în legatura cu subiectul asta, cei doi profesori ai tai si Moisil, n-ar fi scris asa. De fapt unul din ei nici n-a facut-o, iar altul este un deschizator de drumuri în domeniul calculatoarelor, ar fi mândru de ce se întâmpla, dar nu ne-o mai poate spune.
Buuun… acuma nu stiu cum ai primit tu textul Duduca, mail sau verbal, cum ti se pare tie cuvântul “cool” în context? A fost ironic sau a curs normal în discursul lui? Nefiind între ghilimele cred ca a fost normal. Atunci “bienvenu au club”, singur acest cuvânt anuleaza tot restul, e si el la fel ca cei pe care-i judeca. Dar hai sa le iau pe rând: D-l Valcan are un CV impresionant. Asta-l duce deja, dpdv intelectual, în vârful piramidei generatiei din care înca mai face parte sau din care n-a iesit de multa vreme. Prin aceste critici el încearca sa iasa complet din ea, ceea ce dpdv biologic nu se poate. Stii ca acum câteva luni aminteam ce spunea Liiceanu (referindu-se exact la tineri): ca sa întelegi o stare trebuie sa iesi din ea. Ceea ce nu-i cazul la el.
Cred ca între a fi o carte deschisa, a pune întrebari ca sa ai niste raspunsuri, a povesti ceva frumos (asa cum poate fiecare) si exhibitionism este o mare distanta. Iar printre voyeuri bag sama ca a fost si el…Ca sunt si unii care înjura, de acord, dar si pe strada sunt si în carti si în politica. Iar daca ne vine mai usor sa scriem la calculator decât pe hârtie, ei bine si asta e fiziologic explicabil, nu este chiar boala profesionala, dar foarte aproape. Daca m-ai vedea cum scriu eu de mâna ai zice ca sunt analfabet (hi, hi, hi!). La urma urmei fiecare e liber sa-si puna gândurile pe ce suport vrea el. SMS, mess, blog, abilitate de a utiliza alfabetul, în sfârsit, bine ca vede si abilitati în povestea asta, stii ca nici eu nu ma omor dupa litera k, dar una-i forma si alta fondul care poate fi frumos de fapt. “Scriu cum vorbesc”, pai daca nu ne deranjeaza cum vorbesc (daca într-adevar nu ne deranjeaza), de ce ne-ar deranja acelasi lucru scris? Nu blogul desfiinteaza cultura scrisa, ci internetul si asta cu mult înaintea blogului. Si atentie, desfiintarea culturii scrise nu înseamna desfiintarea culturii. Eu am citit nu stiu câte carti pe net, atunci când le-am gasit, printre altii chiar pe Cartarescu, din câte stiu, parca are si el un blog…Chestia cu amanta si magarul e fortata, nu-si are locul un misto ieftin într-un text serios. Snobism? Revin la Cartarescu, el fara noblete? Si nu e singurul. Iar în final, excelenta este prin definitie o insula, doar nu toti suntem genii, dar asta nu înseamna ca tot restul e ocean de mediocritate si prostie. Asa este peste tot si ar trebui s-o stie foarte bine, sunt chiar foarte curios cum ar fi primit textul asta în Franta care i-a dat mai multe titluri ca România. Dar o curiozitate în plus neîmplinita, nu mai conteaza.
Fidel principiului meu pe care l-am enuntat când am scris ceva despre arta, nu spun ca textul nu este bun, ci ca nu-mi place mie. Dar deloc.
iunie 13, 2009
@Cartitoiu
La ce fel de raspuns te asteptai?
@Dan
Raspunsul dumnealui l-am primit in mail, si l-am citit de vreo 2 ori. Am zambit, m-am perpelit, apoi i-am trimis si eu un mail in care ii spuneam astea, plus multumiri.
Nu ma simt jignita de parerile dumnealui, ii dau dreptate in unele locuri, si cunoscandu-l putin, iti dezvalui si tie, ii place sa fie un vrajitor al cuvintelor(asta referitor la amanta si magarul din context). Si altceva, intotdeauna m-a incurajat sa scriu, sa public, mi-a pus la dispozitie bibliografii, iar pe vremea cand lucram la biblioteca mi-a pus nonsalant Cartea nelinistirii in brate.
Eu il cunosc, am ras cu dumnealui, am lucrat cu dumnealui, ochiul si sufletul mi-e partinitor in ceea ce-l priveste.
iunie 14, 2009
„Formă bastardă de jurnal,”
M-ai uns la inima cu asta!
iunie 15, 2009
Deci l-ai citit de vreo doua ori si te-ai si perpelit. Când ti-a raspuns Prof. Ungureanu scriai altceva. Ceva deci este. Ma bucur ca ai comentat dupa mine, nu stiu daca as fi schimbat ceva dar e mai sigur asa. Profesorul meu enciclopedie avea lacrimi în ochi când ne-am despartit acum doua saptamâni. Tu vorbeai de ochii si de dragostea, chiar voalata, a D-lui Ungureanu. De profesorul tau enciclopedie nu mai spun. Deci zic eu ca D-l Prof. Valcan mai are înca nevoie de câtiva ani ca sa se vorbeasca mai mult de ochii si sufletul sau decât de mâini… Sigur sunt si eu partinitor, în partea cealalta.