Poza de mai sus a fost facuta la primul meu Schimb de carti. Imi amintesc ca am stat cuminte, venisem cu gandul sa ascult si sa observ. Si la un moment dat, aud o voce acuzatoare: „il urasc pe Raskolnikov”!
Astfel, cumintenia mea s-a sfarsit, am inceput sa ma fatai exact ca un copil neastamparat, m-am trezit cu impulsul de a ma ridica si a pleca. Azi ma bucur ca am sezut locului.
Atunci am indentificat vocea, am privit chipul si am continuat sa ascult. Parerile fiecarui tanar de acolo erau intuitii bazate pe afectiune, iar eu fiind atat de inchistata de deductiile bazate pe un rationament pur al facultatii, puteam rata omul, dintr-o ingamfare. Dar am gasit in mine intelegere si bucurie. In fata mea existau oameni, fiinta unica a domnului Gyurcsik, cu limba dezlegata, departe de stereotipii si clisee. Si iar m-a ademenit ingamfarea, de aceasta data datorita tinerilor din sala. De fiecare data cand imi infranez unele impulsuri ce au la baza o iritabilitate, mai tarziu imi simt sinele victorios. Chiar este o pricopseala, si acest profit metafizic se intampla si datorita faptului ca la sfarsitul saptamanii o sa primesc in dar 26 de flori de camp, sper sa aiba si ceva spice de grau, nenumarate in astea 26. Fiecare an aduce ceva, iar acest ceva pare sa fie calm, toleranta, bunavointa, ochi senini.
A doua poza este al doilea Schimb de carti, alta poveste deja. Iar apoi nu am mai vazut nici o poza!
iunie 17, 2009
Te tin minte de la primul schimb. Unde ti-e prietena ;)) S-a speriat pesemne si n-am mai venit. Si-mi amintesc si vocea care il ura pe Raskolnikov ala. Parca Tomata era daca nu ma insel… Legat de poze o sa vorbesc cu Razvan, fotograful de serviciu.
iunie 17, 2009
Atunci am sărit şi eu cu gura pe Tomata, era ciudat pentru că aşa simţisem şi eu când am ajuns în stadiul respectiv al romanului, dar totul s-a destăinuit la sfârşitul cărţi; prin relaţia lui cu Sonia şi alegerile făcute spre sfârşit, Raskolnikov îşi recapătă „sufletul” (să-i zic aşa)… Oricum, e mult de dezbătut, de-asta cred că ţi-e greu uneori să deschizi gura în situaţiile de genu, dar uneori chiar nu mă pot abţine 🙂
După un scurt schimb de replici am hotărât cu Tomata că că mai trebuie să te gândeşti la asta după ce termini cartea…
Vizavi de poze, eu am făcut prima poză 😀 Dar pe atunci nu ştiam prea multe, de-asta nu le-am uploadat…
Având în vedere că nu prea am dat unul de celălalt nici pe stradă nici pe bloguri n-aveam cum să-ţi dau linkul ăsta:
http://picasaweb.google.com/centurionghost ; cam aici pun pozele. Nu-mi place să vă hărţuiesc la schimb de cărţi, aşa că fac tot timpul puţine şi uneori nu apar toţi în ele… de obicei doar cei din raza mea vizuală. La ultimul ai stat bine, de-asta am putut să-ţi fac câteva 😀 Sper că eşti mulţumită.
Am făcut mai multe dar problema e că pozez oamenii care vorbesc şi surprind nişte momente „monstruase”, sutimi de secundă în care eşti cu un ochi închis şi celălat semi, iar gura parcă râde şi în acelaşi timp strigă…etc. Pe alea nu cred că le vrei 🙂 Încerc să le aleg pe cele aproape de realitate; dacă pun ceva şi nu-ţi place poţi să-mi spui.
P.S. Scuze că am scris aşa mult, cred că trebuia să-ţi trimit un mail 🙂
iunie 17, 2009
:))))) da, eu eram aia care-l ura pe Raskolnicov (ia uite la ei cum au tinut minte). 😛 Da’ am si zis ca s-ar putea ca pana la sfarsitul cartii sa imi placa de el, si asa a fost. Sau na, nu mai stiu cat de mult mi-a placut, dar cu siguranta nu l-am mai urat.
iunie 17, 2009
@Richie
Nu s-a speriat nimeni, dar prietena mea locuieste in Severin. Imi pare rau k maine o sa lipsesti. 🙁
@Razvan
Mersi de link, m-am si uitat pe poze. Cu Raskolnikov discutie mare, marturisesc k eu nu-l pot invinui de crima, ba chiar cred in teroria lui cu impartirea oamenilor in deosebiti si comuni.
Ne vedem maine, nu?
@Tomata
Cum sa nu tin minte? Dostoievski este autorul meu preferat, am citit multe romane ale lui, Jurnalele si microromanele, iar Ivan si Stavroghin ma fascineaza.
iunie 21, 2009
Cred ca fiecare din noi are porniri…si da,e mare lucru sa stii a le controla!
iunie 21, 2009
Ah…daca exista poze cu mine pe la cineva,le vreau si eu,va rog!:D
iunie 21, 2009
Dostoievski e autorul tau preferat si totusi crezi in „teoria” impartirii oamenilor in deosebiti si comuni? 🙂 Ciudat, mi-ar face placere sa vorbim mai pe larg despre asta.
iunie 22, 2009
@Jacopo Belbo
Ti se pare neobisnuit? Ciudatenia se trage de la panslavismul pe care-l descrie in Jurnal sau de la spiritualitatea caracteristica lui Dostoievski? Fiind domnita, se poate sa-l inteleg mai mult cu sufletul. Poftim o posibila explicatie.
iunie 22, 2009
:)) Buna explicatie. Totusi, Sonia era si ea domnita si alta a fost reactia ei…
Mie „teoria” lui Raskolnikov mi se pare o „copilarie” cu implicatii deosebit de serioase, de genul altor „copilarii” din care s-au nascut crematoriile nemtesti. Raskolnikov dezvinovatit? DE CE? Dostoievski nu pare sa aiba nici un interes s-o faca, dimpotriva … il face sa ispaseasca.
Si de fapt Rodeon Romanovici insusi se indoieste de toata harababura aceea nietzsche-napoleoniana din capul sau.
iunie 23, 2009
@Jacopo Belbo
Sonia era o domnita cu condicuta, condicuta ce constituia dovada mizeriei, saraciei, a unui tata incapabil sa-si intretina familia. Cand ajungi in asemenea situatii, inevitabil ti se manifesta spiritul religios. Salvarea fiecaruia sta in puterea mintii lui si a putintei sufletesti, mantuirea poate fi un glont sau o religie.
Nu sunt o fiinta religioasa si nici nu-mi doresc sa-mi insusesc religia dupa o suferinta pustiitoare, chiar cunoscand faptul k suferinta ma face om.