Luni seară s-a apropiat Mara de mine. Mama, hai să facem ceva special miercuri după școală. Propui ceva, Mara? Nu știu, mama. Știu că vreau altceva decât să mă joc pe telefon.

Scurtă introducere despre telefon în activitățile Marei.

A primit telefon personal prea repede după părerea mea. Părerea mea nu a coincis cu a tatălui ei. Bun. Am lucrat cu ce am avut. Reguli. Telefonul se folosește numai sâmbăta și duminica. S-a folosit o perioadă. Perioadă care a prilejuit altă regulă. Când ieșim în oraș, nu ne grăbim să ajungem la telefon. Ne-am potolit amândouă. Ea cu graba. Eu cu ochii ieșiți din cap și cu flăcările ieșind pe nas. Apoi s-a instalat Whatsapp-ul în viața ei. Grupuri. Grupulețe. Bff-uri. Besty. Nu mai suntem prietene. Te blochez. Nu mă mai joc cu tine. Telefonul a intrat și în timpul săptămânii. Am evaluat ca părinte situația și socializarea ei la școală mi s-a părut importantă. Cărțile lecturate de mine au subliniat ca la vârsta Marei socializarea e crucială. Chiar este, îmi amintesc perfect.

Telefon în weekend. Telefon în timpul săptămânii pentru Whatsapp. Telefon la discreție deoarece am încredere în tine. Ești capabilă? Și am ajuns la ce v-am povestit în primele rânduri. Mara dorește să se joace mai puțin. Mara cere activități. Așa că mi-am propus să o laud, dar am realizat că de fapt mă laud pe mine.

Pe mine mă laud că am ales întotdeauna calea de mijloc. Mijlocul chiar permite copilului să aleagă. Mara mea a ales în multe situații și m-a convis că e capabilă să decidă pentru ea. Ca bebelușă, am hrănit-o cu legume și carne. Curajoasă, am permis crenvuștii și McDonalds în meniul nostru. Așa a învățat Mara cuvântul excepție. Mama, facem o excepție azi? Mâncăm de la Mc? În prezent cere rar și crenvuști, și Mc.

M-a chestionat despre religia ei într-o zi. Ce religie am eu? Nici una. Ai fost botezată la ortodocși. Zilele trecute, într-o conversație oarecare, i-a făcut cunoscut lui Făt Frumos că ea nu știe încă. Mama crede în știință și în Darwin. Eu o să văd.

Mara, când o să faci tu copii… I-a ajuns la urechi de la adulții din jurul ei. Mara răspunde calm de fiecare dată: Dacă o să fac. De aceea am zis că pe mine mă laud. Eu i-am băgat toate astea în cap și sunt mândră de mine.
Și sunt mândră de ea.

Pentru că asta înseamnă să-ți crești copiii cu iluzia libertății.

Voi unde v-ați botezat copiii?

Foto: Bogdan Mosorescu