Sa ai sau sa nu ai facebook? Fara a fi o dilema, uneori imi iau cateva minute, deseori in urma unui schimb de replici cu o persoana despre aceasta platforma, sa cuget la rolul acestui program.
De capatenie in rostul acestei socializari este dainuirea unor prietenii. Asa cred eu. Prin prisma facebookului pot avea o oarecare relatie cu fostii colegi. Dupa terminarea liceului si a facultatii, cu totii ne-am lasat maturati, iar existenta ne traseaza deja riduri in diferite colturi ale lumii. Peste oceane, peste mari, peste fluvii, peste rau, colegi dragi indreapta doar fugitiv cate un gand spre mine sau spre oricare alt chip din clasa sau grupa mea de facultate.
Aseara am fost descoperita pe facebook de o colega din Cernauti, Ucraina. M-am bucurat, am simtit zambetul cald ce-mi transforma chipul si-mi incalzeste sufletul. La schimbul de mesaje am ramas putin cu privirea pe mai scrie.
As vrea sa scriu, am ce anume sa scriu, dar nu stiam de unde sa incep. Iar cand m-am pornit, dintr-un suflu am umplut cateva randuri, iar recitirea mesajului imi muncea memoria sa-mi redea niste chipuri, dar realitatea imi biciuia sufletul cu griji si responsabilitati ale prezentului.
Pot sa fragmentez trecutul, pe carlionti de ardeleanca, pe cautari ale dragostei unei fecioare, pe o manie de verificare zilnica a zodiacului etc, dar prezentul nu-l stapanesc.
Ce stiu eu despre fetele mele?
Putin, prea putin, iar pe unele am ajuns la concluzia ca le-am iubit degeaba.
Si foarte important, azi imi sunt dragi toti colegii din grupa mea, desi stiu foarte bine ca in facultate am numarat cateva antipatii.
O ultima nota despre facebook, mentionez aici ca a avea facebook nu inseamna libertinaj, semidoctism sau prostime, nu neaparat. Criteriile pentru care alegi sa te expui difera de la persoana la persoana si de la cultura la obscurantism.