M-am apucat să vizionez filmele Bond. Pe HBO au adăugat colecții. Înainte de culcare, mă așez cu telefonul pe colțul patului. Reduc luminozitatea. Mă pierd în lumea largă cu Bond, James Bond. Așa m-am îndrăgostit, consider eu privind în urmă, de frumusețea gogoloiului. Am suspinat la niște peisaje. M-am întristat din nou. E dureros că nu-mi permit să călătoresc în jurul lumii.

Am terminat de citit Dincolo de bine și de rău. Am decis să-l studiez și să-l aprofundez pe Nietzsche. O săptămână cât mi-a luat să termin Dincolo de bine și de rău mi-am împărțit mintea cu o mută. Se întâmplă des când citesc să suport o dedublare. Mă simt locuită. Eu mă simt acaparată de un alt eu. Nu-l numesc superior. O evaluare nu-și are rostul. Cert este că celălalt eu pare cu nasul pe sus prin liniște. Muta de la interior a afectat locvacitatea care mă descrie.

Ce ai, de ce nu vorbești? O întrebare care s-a repetat săptămâna trecută. Ce am? Ce am? Chiar așa, ce am? Nu am verbalizat, am gândit. Am crezut că mi-am folosit vocea, dar am privit doar și am tăcut.

M-am născut. Prin condițiile de viață m-am poziționat printre cei slabi. Prin educație și autoeducație, mi-am ales o cale a voinței personale. N-am devenit puternică. N-am schimbat lumea. M-am lepădat de mentalitatea de sclav, de se cuvine, de convingerile luate de-a gata. Citindu-l pe Nietzsche mă liniștesc. Parcă mi-aș îngâna un cântec de leagăn. Mă simt acceptată și protejată.

Cum să fac mai mulți bani? Cum să scap de a fi dominată pentru a domina eu însămi? Nu încerc să ascund. Puterea înseamnă pentru mine luxul de a privi de sus, de a alege, de a scăpa de chinurile și mizeriile supraviețuirii. Puterea înseamnă pentru mine să merg în aeroport, să privesc panoul, ce tablou superb, Leonardo nu l-ar putea egala, și să zbor după chef. Să mă cazez într-un hotel al unui arhitect. O să-l numesc pe Geoffrey Bawa. Puterea înseamnă să ridici un spital. Sunt slabă. Donez lunar pentru maternitățile din România o sumă odios de mică. Puterea înseamnă să donezi pentru bătrâni. Tot slabă rămân. Cumpăr uneori ouă de la bătrânii din piață.

Mi-e clar că am ajuns la jumătatea vieții slabă. Am ajuns slabă, am devenit lucidă.

Foto: Bogdan Mosorescu