Joi noapte plecăm la mare. Cu cățel, cu purcel, cu oliță și oregano la pachet, ne punem la drum. De vreo două săptămâni fac și refac lista cu cărți. Introduc un autor. Scot altul. Adaug și privesc maldărul. E suficient, îmi zic. Nu o să am timp, Mara și Mateiu mă vor solicita. Mă îndepărtez de cărți ca să revin peste cinci minute cu alte două. Dar dacă o să am timp? Mai pun două cărți.

Până acum lista conține următorii autori: Kadare, Huxley, Auster, Elif Shafak, Ionesco, Kundera și Nietzsche. Nu sunt bătuți în cuie. Pot să schimb, firește! Mai am și Kama Sutra pe care o voi căra cu mine. O să le așez la cap, pe noptieră, pe partea mea de pat. După ce o să le privesc, o să simt spațiul acasă.

Acest text nu se vrea a fi recomandare de carte pentru concediu. Vă îndemn să purtați cărți. Vă provoc după putințe să citiți. Nu recomand pentru că am ales titluri în funcție de starea mea sufletească. În prezent plutesc în timp. Mă desfășor între zâmbetele copiilor și frustrările personale. E cald la mine în suflet când o văd pe Mara încrezătoare. Mă topesc când zâmbește Mateiu, mă ia cu brațele de gât și îmi dă pusi. Mi-e frig în caniculă și trag pătura pe mine. Acum două nopți m-am trezit tremurând. M-am acoperit ca să mă dezvelesc câteva minute mai târziu.

Încă nu știu ce sens să-i dau vieții mele. Încă nu m-am împăcat cu ceea ce am fost, am devenit, am putut să fiu, cu ceea ce sunt. Ce sunt? Mi se face frig. O femeie, un blogger, o mamă, o ratată, o fericită, o nefericită, o. Poate un. Nu, absolut o. O derutată, o încăpățânată, o căutătoare de stări de bine.

În cele câteva zile petrecute la mare o să mai înfloresc puțin. 39 de ani plini, goi, interesanți, plictisitori, cu de toate. Am totul și n-am nimic. Am doi copii și a fi mamă nu mă împlinește. Vreau mai mult, pot mai mult?! Asta este. Fac 39 de ani, am doi copii și a fi mamă nu mă împlinește. Blogul mă ține la limita respectului de sine.

Mă respect. Nu mă respect. Mă iubesc suficient. Am învățat în timp. O să învăț să mă respect în alt timp și într-o lume. E plin de lumi în lumea noastră.

Foto: Bogdan Mosorescu