Am adormit aseara sentimental, m-a ajutat Mircea Micu. Dupa o zi in care nu m-am putut ridica din pat, ameteli, dureri de cap, de genunchi si de gat, la vremea visului am intins mana dupa Poemele sentimentale. Imi amintesc sigur ca la secunda dintre veghe si somn scriam o poveste.
Acum nu-mi amintesc nimic si scriu despre perfida memorie care imi ascunde gandurile.
In starea de nesomn-neveghe creez cel mai usor, dar niciodata nu notez, deoarece de fiecare data sunt absolut convinsa ca o sa-mi amintesc.
Banuiesc ca am gasit formularile perfecte pentru unele preocupari ale mele cu note de poveste. Uneori nu am habar cum ajung sa-mi las mintea tarata in unele meditatii. Eu nu am cautat acele subiecte, dar nu ma pot sustrage influentei societatii.
Si de curand m-am prins intr-o hora.
Am inceput cu yoga. Am citit Duhul adevarului al lui Gregoire de Kalbermatten.
Am mers ca insotitor la numerolog si am ascultat. Pe alocuri am recunoscut matematica si m-a cuprins ciuda ca am o personalitate incompatibila cu stiintele exacte.
Am participat la discutii despre metempsihoza si la marturisiri ale unor cunostinte care au cautat sa afle ce au fost intr-o alta viata.
De aia mintea mea danseaza frenetic, isteric si nu pot sa-i dau altceva de munca, ma asteapta sa-mi dea o incheiere.
Am o minte rabdatoare, uneori o las sa imbatraneasca in semne si meditatii pana ajung sa-mi pun ratiunea si simturile in echilibru. Atunci imi inlocuiesc Chanelul cu miros de intelepciune.
De cateva zile nu mai port Chanel.
Am incheiat. Toate aceste cautari, in trecut, in stele, in numere m-au ajutat sa constientizez viata prezenta. Pentru unii prezentul e prea banal, prea lipsit de mister si de determinari si atunci isi cauta implirile in alte vieti, trecute sau viitoare.
Nu am cautat acest subiect, dar ma bucur de constatarile pe care le-am facut, caci astfel am realizat ca si eu insami trebuie sa-mi dau determinari armonioase in ora vietii mele prezente.