Se aduna ani si litere. Caut cu disperare o imagine pentru verbul a apasa. Ma apasa ceva pe suflet. Nu surprind comparatia pentru o posibila descriere.
Imi privesc si-mi aud numele, ma vanzolesc intr-un sentiment al dezamagirii de sine. Cresc in flori si in litere. Si ma simt iubita.
Hm!
Zambesc cufundandu-mi obrazul in umar. Cat bazar de simtaminte constituie fiinta mea! Descriu curcubee si morminte, lacrimi si hohote de ras, persiflare si umilinta.
Acum ticaie ceva in mine, ceasul, durerea, fericirea…
iunie 21, 2010
Mai bine litere decât ani…
iunie 27, 2010
@Dan
Mai bine, dar cum?
iunie 27, 2010
Cu anii n-ai ce face, se aduna oricum. Nu-ti ramâne decât sa aduni litere, rânduri, carti multe, mai multe ca anii!