Mai revin cu o poveste din Africa.
Masina cu care mergem in fiecare zi in safari numara sase locuri, astfel, prilejul excursiei si regulile hotelului au asezat mai multe popoare in doi metri.
O sa ma opresc putin asupra americanilor. Am petrecut doua zile in compania lor si i-am ascultat in timp ce din minte cautam sa alung orice stiinta credeam ca am eu despre americani. Mi-am exfoliat gandurile pana am ajuns sa fiu in compania unor oameni fara nationalitate.
Adio romani, adio americani!
Awesome!
Este cuvantul care-i caracterizeaza si pe care l-au folosit in exces. Totul descriau si cuprindeau cu acest cuvant. Animalele, peisajele, o gaza depistata pe gulerul unei camasi, cina africana traditionala, chiar si ghidul a fost awesome. Pe langa ei, nimeni nu mai parea entuziasmat. M-am lasat pagubasa, pot fi extatica, dar nu prin comparatie.
La despartire, am facut schimb de mailuri, de imbratisari, schimb de invitatii. Au insistat sa mergem in Utah, am primit chiar si un calendar, la randul meu, am insistat sa vina in Romania, doar iubesc aventura, iar drumurile noastre ar fi doar o parte dintr-o poveste grozava pe care poti s-o spui cand iti reiei activitatile de acasa.
E simplu si comod sa pari ca ai habar de un popor, e dificil sa stai in fata unui om si sa cauti sa-l cunosti doar pe el fara etiologia poporului, si e dumnezeiesc sa clipesti cu satisfatia descoperirii unor caractere frumoase, unor suflete incantatoare.