Ma indeamna Tomata sa scriu despre primele carti…
Incep cu o amintire recenta. Zilele trecute am facut curatenie acasa, acasa la Severin. Mai mult, am dereticat, am sters fiecare carte in parte, iar apoi le-am gasit rostul, diferit de cel al tatalui meu, in biblioteca batrana. Imparteala filelor am savarsit-o dupa criteriile unui filolog. Randuind cu o mana plina de praf, am ajuns si la cartile cu povesti, unde am descoperit si una jerpelita, cu niste desene prea cardinale pentru basme. Erau basme rusesti.
Azi, Tomata veni cu lectura primelor carti.
Se intampla adesea sa mi se atraga atentia asupra evenimentelor vietii mele printr-un sir de intamplari confuze, discontinue.
Intr-adevar cartea de basme rusesti a fost printre primele mele lecturi. Copila fiind, stiam ca biblioteca adaposteste un raft cu permisiuni, carti aprobate de al meu tata pentru mine. In adolescenta l-am descoperit pe Dostoievski, in prezent literatura rusa semnifica esenta educatiei mele.
Legatura dintre basmele rusesti, Dostoievski si Tomata? Nu o zaresc, dar ma intrezaresc pe mine intr-o realitate cruda, una entuziasta si una eleganta. Copilarie, adolescenta, tinerete…
Asadar, una din primele lecturi o constituie aceste basme rusesti, apoi o carte cu povesti din Biblie, Alice in tara minunilor, si cea mai de capatai, Cei trei muschetari. Ii datorez lui Dumas loialitatea mea in relatiile de prietenie, sunt omul ce-l iei noaptea din asternut sa stai la taclale, sa bei un paharel, sa-i plangi pe umar, sa-ti spuna un banc, sa-ti faca un compliment.
Intr-adevar traiesc din carti!
Am uitat sa dau leapsa mai departe! Numesc pe MeetTheSun si mai noua Teodora!
septembrie 22, 2010
Şi eu am afinităţi cu literatura rusă (sunt uimită continuu că sunt atâţia scriitori ruşi şi că şi cei de pe raftul al doilea, ca să le zic aşa, scriu foarte, foarte bine).
Îmi amintesc de o poveste, „Prune pe gunoi”, al cărei titlu mă intriga (se referea de fapt la un troc în care cineva dădea prune, iar celălalt îi dădea… gunoi), dar nu mai ţin minte dacă era rusească sau nu. Mi-ar plăcea să aflu odată şi-odată. 🙂
Nu-mi mai amintesc exact prima carte citită, dar mi-aduc aminte că, mai târziu, de departe cea mai iubită carte a fost pentru mine „Winnetou”. Soră-mea, mai mare decât mine, o începuse înaintea mea, iar eu aşteptam la rând, fiecare volum (erau 5, în colecţia „Biblioteca pentru toţi”). Maică-mea nu mă lăsa să citesc seara târziu, iar eu nu mă mai lăsam dusă la culcare din pricina lui Winnetou. Hm, ce discuţii, ce muştruluieli… Iar la final, am plâns cu zece rânduri de lacrimi.
Unde-s vremurile de-altădată? 🙂
septembrie 22, 2010
Ce frumos ai scris! Ma bucur ca ai facut leapsa. 🙂
Aveam si eu pe acasa o carte mare, cu coperti de carton cu basme rusesti si am citit cateva de-acolo. Nu mai imi aduc aminte prea multe, insa n-o sa uit ca din cartea aia am invatat cuvantele tar si tarina. Si cat de frumoase erau desenele…
septembrie 23, 2010
Dunia, mulţam că m-ai primit în „jocul” vostru de-a leapşa.
Mi-am făcut făcut „tema”:
http://cofeturi.blogspot.com/2010/09/ce-ascund-cuferele-trecutului.html