O femeie și-a mărit sânii. O femeie și-a mărit buzele. O femeie și-a tatuat sprâncenele. O femeie și-a injectat botox. O femeie și-a mărit sânii și buzele, și-a tatuat sprâncenele, și-a injectat botox. O femeie și-a schimbat înfățișarea. Două femei și-au schimbat înfățișarea. S-a ajuns la uniformizare. Gândul optimist că toate femeile sunt frumoase a căpătat, în viața obișnuită, un unic chip. Frumusețea a devenit sinonimă cu uniformul.

Din acest punct m-am întrebat: Când prea mult e prea mult?

Recunosc că nu știu. În primul rând cine emite judecățile și care este grupul de referință? Mara a plâns teribil când am revenit acasă de la cosmetică. Îmi vopsisem sprâncenele. Reacția ei m-a convins că un copil ar putea să știe fără să știe că știe. Acum nu mai consider reacția ei model. Copiii plâng și dacă le schimbi biberonul, cana sau farfuria preferată. Cu atât mai mult, mama, ființa preferată, dacă schimbă ceva oricât de nesemnificativ, îi va produce neliniște copilului.

Rămasă fără reacția Marei nu m-am întors de unde am plecat. Am stat tot timpul pe loc. De pe loc, într-un mod pasiv, am observat cum femeile încep să semene una cu alta sau cum româncele se drăgușănesc. Bianca Drăgușanu a fost intens mediatizată și luată de model. O prietenă și-a exprimat încrederea în alegerile Biancăi. Azi are chiar alura ei.

Prima dată au fost sânii, urmați îndeaproape de nas. Sânii femeii au crescut și m-am bucurat. Pentru noi, sânii dețin puteri nebănuite. Suntem adorate sau respinse și în funcție de mărimea sânilor. În adolescență, o respingere din cauza sânilor mici determină o operație de mărire a sânilor. Bravo! Dacă este cu putință, atunci să creștem sânii și stima de sine. Ce nu s-a verbalizat a fost insuficiența. Creșterea sânilor să meargă mână în mână cu ridicarea din punct de vedere intelectual. Neglijarea intelectuală a devenit evidentă prin rezultatele școlare.

S-au operat nasurile. Am spulberat orice Virginie Woolf. Ce triumf pentru femeile cu ghinionul moștenirii unui nas coroiat. M-am bucurat. După operația de nas, am pierdut șirul intervențiilor. Progresul medicinii estetice s-a petrecut când îmi trăiam intens viața. Trăiești intens la 20 și la 30 de ani. M-am oprit să respir ușor obosită. La 38 de ani am simțit oboseală. Am ridicat capul și m-a izbit uniformizarea și masacrul de pe chipul Femeii. Am strigat:

Femeie, femeie! Unde te-ai ascuns?

M-am ascuns după botox și colagen. De ce?

Originile nu le cunoaștem. De aceea judecăm aspru. Nu știm motivul pentru care o femeie trece de la corectare la măcelărire.

Vrem să rămânem în grația bărbatului iubit. Alergăm după tinerețe fără bătrânețe. Eșuăm în procesul de maturizare. Neglijăm rafinarea minții. Ignorăm rațiunea.

Despre toate astea, joi în 31 august, la galeria META Spațiu, o mână de femei vor discuta pe subiect. De la natural la botox, de la botox la natural. Salvați data. Mă interesează orice aveți de spus.