Sa fie 19, sa fie 25 varsta cand privind in urma poti face un buchet de experiente. Ai sansa sa le rearanjezi cu alta sensibilitate. Eu revin mereu la Proust. Recuperez timpul pierdut in ipostaze mediocre sau imprejurari nesemnificative. Durerea de cap a unei prietene a determinat o rascolire a unor puternice temeri de pe vremea licelui si generalei. I-am oferit o pastila imediat si i-am mai lasat inca doua pentru mai tarziu. Doua buline albe poposeau in palma si cautam unde anume sa le pastreze pana acasa.
Nonsalant mi-am scos agenda, am cautat mijlocul pentru a rupe doua foi perfect, si am smuls cu putere. Banalul gest a dezlantuit un sir lung de asemanatoare purtari in fata unui caiet, si astfel am revazut lucrari de control la matematica, fizica, istorie, chimie, geografie etc. Se poate sa ma fi incruntat, dar imediat am glumit pentru a alunga greoiul sentiment de neliniste. Frica de lucrarile de control o consider o teama patologica vârâtă in minte si in suflet de profesorii – ostasi. Nu vreau sa ating deloc acest subiect, am reticenta si in fata unor asa zisi profesori, dar si vis-a-vis de comportamentul elevului de azi. Am fi cu totii mai multumiti, stiu sigur asta fara a-mi cauta argumente, daca profesorii si elevii si-ar asuma scoala lui Constantin Noica.
Visez la o scoala in care sa nu se predea, la drept vorbind, nimic. Sa traiesti linistit si cuviincios, intr-o margine de cetate, iar oamenii tineri, cativa oameni tineri ai lumii, sa vina acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Caci totul si toti le dau lectii. Totul trebuie invatat din afara si pe dinafara, iar singurul lucru care le e ingaduit din cand in cand e sa puna intrebari. Dar nu vedeti ca au si ei de spus ceva, de marturisit ceva? Si nu vedeti ca noi nu avem intotdeauna ce sa le spunem? Suntem doar mijlocitori intre ei si ei insisi. Gandul scolii, aceleia in care nu se preda nimic ma obsedeaza. Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi. De aceea nici nu trebuie lectii. Chiar unui om care te intreaba, nu ai nevoie sa-i dai „lectii”. O carte pe care o scoti din biblioteca, un preludiu de Bach pe care-l pui seara, in liniste, sau un exemplu de seninatate intelectuala, sunt mult mai educative decat o lectie. Oamenii aceia tineri vad ca vrei sa incorporezi o idee si incep sa incorporeze si ei una, (Poate „gandul unic”, de care vorbea Parvan). Cred ca scoala asta trebuie facuta.
Mijlocitor mi-am ales sa fiu si eu, cu promisiunea de a-mi arunca armura profesorului ostas si cu rugaciunea de a gasi „pamant roditor” in copiii de azi!