Imi place Caragiale, iar azi, tintuita in pat din cauza unei aprige raceli, citii cele cateva pagini acordate de Calinescu lui I.L.Caragiale in Istoria… sa.

Bunicul lui Caragiale a fost adus in tara de Caragea, se zice ca bucatar. Copiii bucatarului, Costache, Iorgu si Luca, formeaza o ilustra familie de actori. Costache si Iorgu au trait statornic printre culise, dar Luca a avut inclinatii gospodaresti. In anul 1850, Luca s-a stabilit in satul cu nume suspect de Haimanale. Aici se si insoara, iar consoarta sa prezinta un arbore genealogic variat, grecii si macedonenii fiind prezenti. Dramaturgia si negustoria invadau din toate partile sufletul lui Caragiale.
In 29 ianuarie 1852 s-a nascut Caragiale. In sat, scriitorul si-a petrecut doar copilaria, apoi il gasim la Ploiesti pentru scoala primara. A fost un copil crescut liber, un mahalagiu. La Ploiesti se tinea dupa oameni si le imita umbletul si gesturile. S-a si inscris, de altfel, in clasa de declamatie si mimica a unchilui sau Costache.
A practicat mai multe meserii, copist, sufler, corector etc. De pe vremea cand era corector circula mai multe povesti, redau aici una. Intr-o zi a fost gasit cu mana infipta in chica unui ucenic , ciocnindu-i capul de masa. Si limbajul era unul colorat: …la ce te-a dus aici sa-ti bati joc de arta lui Gutenberg, fir-ai al dracului cu tot neamul tau…!
Pornirile de violenta nu raspundeau unei firi rele, dimpotriva, omul era bun, voios, insa „nevricos”.
O alta meserie a lui Caragiale, jurnalismul. Politica scriitorului a fost una formala, idealul sau fiind parlamentarismul de tip englez, construid pe partide reprezentative, nu pe factiuni.
Prin anii 1881-1884 il gasim revizor scolar, toate manualele scolare specifica acest lucru. Cam tot pe atunci, l-a avut pe Matei, primul sau copil.
O alta meserie improvizata a fost si efemerul profesorat, vreo 4 ani, la liceul Sf. Gheorghe unde iese cu toata clasa in gradina sa asculte mierloiu.
De postul de director al Teatrului National s-a plictisit repede. Din aceasta perioada avem iarasi o anecdota. Cineva pretinde ca ar fi glumit cu o actrita, luand masa la ea, si fugind pe ascuns la teatru ca s-o poata amenda pentru intarziere la repetitii.
In 1889 se casatoreste cu Alexandrina Burelly.
Lui Caragiale i-a venit gustul sa se apuce de negustorie, ipostaza ce a fost privita de contemporani ca foarte nepotrivita cu demnitatea unui scriitor. Scriitorul a simtit nevoia si dorinta de a scandaliza si a mustra in chipul acesta societatea.
In 1893 Caragiale e berar. Oare ce profesor a spus asta elevilor sai? Aceasta meserie i-a placut intai fiindca scadalizeaza opinia publica, apoi pentru ca prin ea se afla mereu in mijlocul societatii.
Caragiale a fost un farsor genial. Uneori zicea despre el ca ar fi un negustor vechi, alteori exclama: Eu sunt un geniu, ma!
Dupa varsta de 50 de ani, Caragiale s-a stabilit la Berlin.

• Calinescu, George, Istoria literaturii romane, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982