Oare de ce curg cuvintele când spăl vasele, iar când mă așez în fața laptopului, șterg cel puțin de două ori propoziția de început?! Mi-e milă de mine. Acolo la vase și aici la laptop se luptă pentru onestitate. La vase sunt relaxată și sinceră. La laptop sunt sub propria supraveghere, iar sinceritatea se schimonosește.

Petrec mult timp pe canapea în aceste zile. Cât îmi permite și Mateiu, atât respect și recomandarea medicului de imobilizare. Citesc Cialdini și deja am notat într-un status pe facebook că pregătesc un articol despre căsătorie. L-am pregătit la chiuvetă. Un castron de iena, câteva farfurii, două cugetări și am tras concluzia, fără nici o referire a autorului, că slujba cununiei reprezintă o manipulare ca la carte.

Robert Cialdini este doctor în filozofie, iar în prezent șeful catedrei de psihologie al Arizona State University. Nu vă lăsați impresionați de titlu. Permiteți admirației să se instaleze după ce o să vă spun că Cialdini a descris în detaliu, fără ocolișuri și ambalaje inutile de guru, reguli, tactici și principii de manipulare. Exact, a dat tot din casă după ani de zile de muncă și cercetare în lumea vânzătorilor redutabili. E grețos ce e acolo!

În Capitolul III povestește despre angajament și consecvență. Citez: ”… angajamentul este mai eficient în schimbarea imaginii despre sine a unei persoane și a comportamentului ei în viitor dacă el este activ, public și solicită efort.” Am subliniat, cum fac de fiecare dată când ceva îmi atrage atenția. Am lăsat cartea deoparte, cum fac de fiecare dată când ceva îmi atrage atenția, și am reflectat.

La începutului lui septembrie l-am botezat și noi pe Mateiu. A fost dorința tatălui lui. Ca mamă singură, Mateiu n-ar fi fost botezat. Am mers la biserică, multă activitate, încordare, ochi dați peste cap. Nu mi-a plăcut. Mi s-a strâns stomacul și abia am așteptat să iau copilul și să părăsim biserica. Am făcut petrecere. A fost public, cu invitați de toate felurile. Ambele, biserica și petrecerea au solicitat efort.

De la botez, mi s-au îndreptat gândurile la căsătorie. Două persoane își iau angajamentul în public să se iubească până la moarte. Mi se pare atât de tragic și atât de comic acest jurământ. Dar nu e tragic. Nu e comic. E manipulare. Un angajament public de a iubi, a respecta, a sta împreună funcționează ca super glue pentru că presupune gura lumii. Gura lumii dictează și cum ne vedem noi înșine. Asta nu vă pune pe gânduri?

Dar majoritatea dintre noi gândim ca sclavii. Grupul acela select îl invidiez eu. Grupul care nu se supune, grupul care își trăiește viața cu propriile greșeli, alegeri, gusturi, obișnuințe. Grupul acela e idealul meu.

Cumpărați cartea de aici: Cărturești.

În secunda asta nu-mi vine să râd, dar o să mă gâdil.

Foto: Bogdan Mosorescu