Luni seară i-am ascultat pe Claudiu Komartin și Bogdan Munteanu în ambianța de la Cărturești Mercy. Ce mai faci, scriitorule? Bogdan l-a întrebat pe Claudiu Komartin.

Dar nu o să scriu despre nici unul dintre ei. Aș putea să-i laud că mi-au plăcut. Motive am. Refuz. Insist să notez o concluzie trasă în timp ce ascultam. Aș putea să încep cu deci.

Deci…

Și asta refuz să fac. Mă deprimă prin frecvență și abuz în vocabular.

În timp ce urmăream dialogul dintre ce doi, am auzit acuzativul folosit corect, am reținut forme corecte de plural. Mi-am amintit și întâlnirile de la Uniunea Scriitorilor din Timișoara. Mereu învățam un cuvânt nou.

Limba lor curată și corectă mi-a trimis mintea la Chanel. Am comparat, că metaforă mi-e imposibil să concep.

Mi-am zis, cu fudulie, că limba vorbită corect îmi dă o stare corespondentă cu acțiunea de a îmbrăca un taior Chanel. Gradul cel mai înalt de respect al minții și al trupului, limba vorbită corect pentru minte și tweed pentru trup.

Așa mă simt. Mărturisesc.

Vă las acum cu imaginea-cuvânt: vocabular Chanel.