Ieri seară m-a scos poezia din casă.
Adrian Bodnaru a publicat un volum nou, Aici putem vorbi deschis – nici umbră de pin.

Ieri seară m-a scos din casă poezia pe tocuri.
Am scos din cutie pantofii cu talpă roșie. Christian Louboutin a tac-tac pe piatra cubică din centrul Timișoarei. Ce prilej formidabil să-mi împodobesc picioarele!

Ieri seară m-a scos din casă poezia cu ciorap negru, cu ruj roșu, cu mintea aprinsă. Poezia îmi prinde-aprinde mintea. Uneori pierd legătura dintre concept și imaginea acustică. Un exemplu: Ieși singură dimineața – / sau iarna / ca un câine alb? Ce auziți? Dimineață, iarnă, câine? Ce idee vi se năzare? O parte a zilei friguroasă ca un animal domestic?

Ieri seară am revenit acasă cu un volum de poezie. Înainte de culcare am răsfoit. Am adormit cu cartea lângă mine.
Nu-ți fie teamă! – / și eu am / tot două pahare, / ca noi, / împreună.
Teamă, eu, pahare, noi, împreună? Ce vrea poetul să ajungă la mine? Teamă de mine? Teamă de beție? Teamă de noi? Teamă de beția dintre noi?

De preferat să nu vă întrebați. Dacă aveți o lucrare de predat la universitate, lucrați cu dicționarul. Cea mai valoroasă și eficientă informație primită de către mine de la domnul profesor Ilie Gyurcsik. Dacă nu aveți nici o lucrare de predat, atunci lăsați poezia să dospească în voi ca aluatul de cozonac. O să crească. O să dea peste.

Doar o viață avem
în doi –

unul e din oficiu.

Ieri seară am revenit acasă în liniște.

Foto: Cristina Siminiceanu