Mi-e capul plin de Levov Suedezul, de războiul din Vietnam, de mănuși de piele de femeie, de probleme de familie, de încrâncenări religioase.

Cine recunoaște personajul? Cine e Levov? De ce scriu despre?

Pentru că atunci când citești un scriitor ca Philip Roth și aspiri și tu la un loc în lumea asta, te apucă rușinea. Exact, mi-e rușine. Mi-e rușine de când m-am apucat de citit. Asta nu m-a oprit din scris. Habar n-am încotro aș apuca-o dacă într-o zi aș închide blogul.

Citesc și-mi modelez gândurile. Poveștile m-au salvat de la a fi o fată și în prezent o femeie banală. Nu m-au calmat, mi-aș fi dorit. M-au potolit. Mi-au întârziat reacția. M-au ridicat deasupra dorinței. Îmi doresc realizări și lucruri ca orice persoană pe lumea asta. Nu fac orice pentru a obține. Eșecurile le transform, iar lipsurile le suport. Să fiu sclavă și limitată nu accept.

Am 38 de ani și sunt un copil fericit. Am mai spus-o. Poate vi se pare puțin, dar e colosal. Vă provoc. Căutați copilul din voi. Cum e?

Copilul e…

Foto: Bogdan Mosorescu