Cu gena mea egoistă la Biserică

De 20 apr., 2015 0 No tags

fTrei capitole am parcurs din Gena egoistă. Am rămas prinsă cu gândurile în mașinile de supraviețuire. Am citit și explicațiile suplimentare. Pierdem vreun sens prin traducera unui cuvânt?

Mi-am amintit chiar acum un exemplu din Septuaginta, traducerea din ebraică în greacă a textelor vechi. Interpreții au hotărât ca tânăra femeie să fie tradusă cu fecioară. Minunea omenirii s-a săvârșit la nivel de limbaj.

Revin la mașinile de supraviețuire. Ce sunt aceste mașini? Cine sunt? Aceste mașini sunt chiar trupurile noastre. Mărturisesc că m-am privit lung în oglindă. Mi-am privit trupul ca pe un instrument. Ca percepție socială am efectuat o anchetă masculină. Glumesc. Tot încerc umorul în scris, dar cred că râd singură. Mi se întâmplă și în viața de toate zilele, să râd singură la glumele mele.

Așadar, o concluzie din primele trei capitole din Gena egoistă: trupurile noastre sunt mașini de supraviețuire pentru genele noastre, moleculele de ADN. În prezent, aici s-a ajuns.

În același prezent, asezonat cu conștiință, am acceptat ca pertinente unele explicații. De ce să nu accept aceste explicații despre evoluția omenirii?

Le-am acceptat, le-am îmbrățișat, le-am făcut loc în mine. În această nouă conviețuire, sâmbătă, moșind un superb băiețel, preotul mi-a întins icoana și crucea la pupat. Mi-au scăpat colțurile gurii rujate într-un roșu pletoric în jos, așijderea și fandacsia. Mi-am lipit fruntea prima dată. A doua și a treia oară am transferat acel roșu pletoric. Mi-am luat un angajament, dau cu el ocol în jurul mesei la Biserică. Am ridicat colțurile gurii, zâmbesc frumos, și fandacsia. Am simțit puțin privirea preotului asupra mea, dar există mari șanse să fie doar fandacsia responsabilă și nu frământările mele religioase, de fapt antireligioase.

Ziua de sâmbătă rămâne memorabilă prin impactul fandacsiei: se întâmplă ceva în oraș? Răspunsul meu: vine circul.
Iar frământările din Biserică s-au concretizat cu întrebarea: moașa, ai avut emoții la Biserică?

Eh! A avut moașa și emoții, dar cum altfel când găsești greșeli de gramatică în Crezul scris pe peretele Bisericii?!

Gena mea este profund egoistă. Să supraviețuiască cei care se străduiesc să vorbească corect în limba lor.

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
5 + 1 =