Măsor, de la tălpi până la rădăcina părului, 1, 60. Asta dacă nu am început deja să scad. Trupul nu m-a urcat pe podium, dar nici nu m-a făcut de rușine. Cel mai mult m-au exasperat picioarele ușor strâmbe. Prima dată au început să mă necăjească prietenele când mi-au atras atenția asupra parantezei. Motiv pentru care mi-am acoperit picioarele și am dezvoltat sarcasmul. În timp, de la sfârșitul liceului și pană la facultate, le-am descoperit de tot. Purtam niște pantaloni atât de scurți numiți azi, de către mine, chiloți. Surdă am rămas la rugămințile lui mamanu să mă acopăr. A jucat și cartea cu ce zice lumea. Nu știu dacă nu mi-a păsat, dar am trecut peste. Ieri, în parcare la mall, o superbă adolescentă îmbrăcată cu niște colanți negri, șosete albe trase peste și un tricou larg, mi-a atras atenția. Colanții evidențiau rotunjimea fundului, dar și materialul rărit. M-am gândit la mamanu. A greșit tot timpul. Nu m-au interesat colanții răriți în fund ai fetei și nici nu am râs de ea.
Prea lunga sau doar lunga introducere, vă pregătește pentru următoarea afirmație: Învățați să vă iubiți corpul! Nu vă place? Aveți picioare strâmbe ca mine? Puneți-vă în oglindă și cercetați-vă. La mine osul e strâmb, dar mușchii au echilibrat situația. Au curs complimentele la adresa picioarelor din partea băieților. De la un compliment mi s-a sucit perspectiva. Dacă mă considerați slabă pentru validarea primită din exterior, atunci aveți dreptate. Am fost slabă. Am acceptat etichetele, răutățile și nesiguranța celorlalte fete în formarea părerii despre sine. Am acceptat aprecierile, laudele și judecata băieților în formarea păreri despre sine. Uneori am avut un comportament în concordanță cu optica celor din jurul meu. Am încetat toate astea când l-am citit pe Freud. Cu siguranță nu Freud este răspunsul. A fost în cazul meu. M-a eliberat de prejudecăți, convingeri, vinovății.
Vă pot ajuta cu acceptarea propriului corp. Priviți-vă mult în oglindă, cu haine și fără haine. Vedeți ce vă place. Vedeți ce nu vă place. Acordați atenție deosebită părților care nu vă plac. Mângâiați-vă. Zâmbiți. Compătimiți-vă. Apoi reveniți cu picioarele pe pământ. Defectele nu sunt boli. Defectele vă pot diferenția. Frida Kahlo s-a separat de trupul ei care a și omorât-o până la final. Ceea ce contează cu adevărat este mintea. Mintea vă ghidează unduirea și splendoarea trupului.
Iubiți-vă trupul și o să vă răsplătească. Urâți-l și o să vă îmbolnăvească.
Renunțați să vă mai priviți prin ochii altora până nu v-ați privit bine cu proprii ochi. Departe de mine să slăvesc urâțenia. Există copii urâți, femei urâte. Nu e cazul meu, m-am născut o frumusețe de fată. Am crescut după putințe. Mintea conturează și ea frumusețea. Vă asigur doar că defectele fizice pot fi depășite cu acceptare, iubire, compasiune și educație.
Educați-vă mintea, iar trupul o să vă slujească cu mândrie.
Foto: Bogdan Mosorescu
Leave a Reply