Acum câțiva ani am publicat o carte, Un vis de-o zi. Prin intermediul personajului feminin, Petra, am urmărit fenomenul de transformare a cuiva în altcineva într-o relație. Cât suntem asimilați? Cât împrumutăm? Obsedată de pierderea individualității într-un cuplu, am căutat un fel de rețetă de succes pentru două persoane hotărâte să trăiască împreună.

Căutarea impetuoasă își are sursa în familia mea. Am crescut într-un patriarhat abuziv: bătăi, înjurături, lipsă pe respect pentru femeie și copil. O singură persoană, tatăl, dicta dispoziția întregii familii. Ne dădea indicii după felul în care deschidea și închidea poarta. În funcție de zgomot, știam uneori ce urmează: bătaie, ceartă sau voie bună.

Atitudinea mea ca mai tânără femeie în cuplu a fost una războinică. Bătăioasă și cu gura mare, partenerii n-au avut voie să fie ca tata. Ironic, s-a nimerit să mă îndrăgostesc doar de băieți buni. Nici unul nu a fost tata. Eu am fost tata. Undeva trebuia să apară eșecul personal.

Tata nefiind un reper, m-am năpustit în literatura de specialitate. Mai mult, s-a întâmplat să rămân însărcinată cu un băiat bun. Ce descreierată! Nu am vrut să întrerup sarcina, în ciuda vârstei noastre, doi copii mari. 27 de ani am împlinit după ce am născut. Într-un asemenea context s-a declanșat procesul de maturizare. Freud a început să-mi șlefuiască interiorul și exteriorul. Provinciala s-a scuturat de prejudecăți. Educația mi-a impus prea multe păreri fără să cunosc direct faptele. Ca un fluture atras de lumină, nu m-a interesat ce răni îmi provoc singură.

Vreo câțiva ani voința și gândirea mi-au fost jucăriile preferate. Acoperită de egoism, entuziasmată de forța gândirii, fascinată de voință, am experimentat în fel și chip: ontologic, epistemologic, psihologic, filozofic, sexual. Și toate astea după ce am devenit mamă. Am scris cartea Un vis de-o zi într-o perioadă de tranziție. La interior se efectua trecerea de la obsesia asimilării într-o relație la obsesia trăirii într-o relație. Cum să rămâi interesant pentru partener în cuplu?

A devenit clar că-mi face o deosebită plăcere să studiez și să scriu despre relații. Iar acum dețin și experiență. Pot să vorbesc despre infidelitate. A înșela, a fi înșelat. Bifat! Despre trădarea celui mai bun prieten. Despre neputință. Despre umilință. Despre despărțire. Despre reluarea vieții după despărțire. Despre a fi mamă despărțită. Despre iubire. Despre limite. Despre anularea educației într-o criză de nervi. Despre detașare. Despre superficialitate. Despre satisfacție sexuală. Despre frustrări. Despre copii. Despre a fi afurisit pentru că vrei. Despre a fi bun pentru că dorești. Despre ateism.

Am experiența tuturor acestor fapte și acțiuni. O să reiau separat. Un articol pentru o temă. Dacă vă interesează un subiect anume, puteți lăsă un comentariu și aș putea începe cu sugestia dvs.

Între timp, să râdem înainte de toate!

Foto: Diana Bodea