Azi ne distram cu Aristotel la cursul de filozofie povestită.

Aristotel a fost primul mare biolog al Europei, a ieșit în Natură și a studiat peștii, broaștele, florile de mac, folosindu-și rațiunea și simțurile.
A creat un limbaj de specialitate.
A vrut să descopere ceva etern și neschimbător.
Pentru el, un cal nu trăiește veșnic, dar forma cal este în sine veșnică și neschimbătoare.
Aristotel nu-l acceptă pe Platon când spune că ideea de cal vine înaintea calului. Pentru Aristotel, forma cal există sub forma însușirilor speciale ale speciei calului.
Astfel:
– percepem sau simțim cu simțurile
– ce se află în sufletul omului sunt doar răsfrângeri ale obiectelor din Natură.
– nimic nu există în conștiință fără să nu fi existat înainte în simțuri. Ce avem noi în gânduri și în idei a ajuns în conștiința noastră prin ceea ce am văzut și am auzit.
– avem o rațiune înnăscută, CARACTERISTICA cea mai însemnată a omului, dar rațiunea e vidă până când nu simțim nimic.
– un om nu are nici un fel de idei înnăscute.
– realitatea constă din diferite obiecte care reprezintă o unitate între formă și materie.
– orice schimbare din Natură este o transformare a materiei de la posibilitate la realitate.
– în Natură există multe feluri de cauze.
– pretutindeni în Natură există o finalitate. Aristotel a acordat intenție fenomenelor. De exemplu: plouă ca să crească plantele.
– când cunoaștem ceva, atunci ordonăm lucrurile în diferite grupuri sau categorii, regnul plantelor, al animalelor, al mineralelor.
– Aristotel face ordine în existență. Ce există în Natură poate fi împărțit în două, obiecte neînsuflețite și ființe vii.
– omul posedă o scânteie a rațiunii divine.
– trebuie să existe un Dumnezeu

După Aristotel, omul are suflet de plantă, de animal, rațional. Cum trebuie să trăiască omul?
Omul va fi fericit numai atunci când își poate dezvolta și folosi toate capacitățile și posibilitățile sale.

Numai prin echilibru și măsură poți deveni un om fericit sau armonic.

Omul nu trebuie să exagereze cu nimic în viață.

Omul este o ființă politică, fără societate nu suntem oameni cum se cuvine. Familia și comunitatea satisfac nevoile inferioare ale vieții. Cea mai înaltă formă a comunității omenești este statul.

Și câteva cuvinte despre imaginea femeii.

– femeii îi lipsește ceva, e un bărbat nedesăvârșit.
– în procesul de reproducere, femeia e pasivă și receptoare, iar bărbatul activ și dăruitor.
– copilul moștenește numai însușirile bărbatului, însușirile copilului se află în sămânța bărbatului.
– femeia e doar pământul care dezvoltă sămânța.
– bărbatul dă forma, femeia materia

Aristotel nu avea multe experiențe practice cu femei.
Imaginea aristotelică a femeii a devenit predominantă în Evul Mediu.
Biserica a moștenit o imagine a femeii pentru care în Biblie nu există justificare.