Stau în fața ecranului alb de jumătate de oră. Aștept. De aseară pierd. Pierdem atunci când ne înfuriem.

După minute lungi, folosii nervii ca introducere.

Mă simt așezată în text. Concentrată pe subiect, se impune o liniște.

Nu, nu pot să scriu. Mă sufocă starea de enervare. O să revin mâine cu textul de azi. O să scriu ceva despre Flavius Neamciuc.

O să citesc, dacă nici iubitele mele cărți nu mă ajută, pierderea e cumplită.