Intrebarile acestea patru le-am trimis lui Ciprian Valcan, Cornel Ungureanu si Robert Serban. De ce? Intentionez sa le folosesc ca suport in cadrul festivalului Dialogul artelor – laborator artistic stradal, in data de 18 iunie pentru discutia libera si nepretentioasa cu cativa bloggeri timisoreni.
Raspunsurile ii apartin lui Cornel Ungureanu. Desi am intentionat sa las doar intrebarile si raspunsurile, inima imi da ghes sa mai scriu cateva randuri. Cum altfel? Domnul profesor mi-a raspuns intr-un timp scurt si ii multumesc. Dupa ce am citit mailul, tineretea mea mi s-a ivit tandra. Dezmatul si instabilitatea anilor ce incep cu 1 sau 2 au pierit, iar aceasta senzatie s-a ivit datorita intuitiei ca domnul Ungureanu indrageste tinerii, studentul, invatacelul. Exista blandete in randurile dumnealui, intelegere si incredere in omul tanar, inaugural. Iar fiinta noastra, in pofida vremurilor noi, ramane frumoasa si expresiva.
Maine urmeaza sa revin cu raspunsurile lui Ciprian Valcan.
Cum credeti ca s-a ajuns la un asemenea mijloc de informare?
De ce tot mai multi tineri apeleaza la aceasta forma de scris?
Care credeti ca este scopul acestor bloguri personale?
Si ultima intrebare, delicata oarecum, se gaseste calitate in blogosfera romaneasca?
1) Descoperirea calculatorului a insemnat un inceput de lume, iar acest „inceput de lume” a creat un altfel de om – omul inaugural, care isi traieste altfel dialogul, dragostea, autodefinirea. Scrie altfel. Respira altfel. Una dintre alternativele omului inaugural este „blogosfera” .
2). 3) Orice tanar cauta autodefinirea, intrarea in corpul sau propriu, „adevarat”, care sa-l poarte mai bine catre fiinta intreaga. Frumoasa, expresiva, adecvata vremurilor „noi”. Daca fiinta „adevarata” e alta decat a parintilor, a bunicilor, daca ea solicita o alta desfasurare, o alta liberatate a comunicarii, si fara indoiala ca sansa celeilalte comunicari e deosebit de ofertanta, atunci intelegem navala catre blogosfera. E fireasca.
4) Pe-acolo unde am trecut eu, inca nu. Dar sunt si semne bune.
iunie 10, 2009
Na! Nu mi-aş fi închipuit că dom’ profesor se dă pe bloguri, dar mă bucură. Nu ştiu dacă tu îl cunoşti pe dl. Gyurcsik, dar şi el ar merita întrebat.
iunie 11, 2009
Chiar, de ce nu l-ai întrebat si pe prof. Gyurcsik? Stiu ca tii mult la el, este Profesorul tau enciclopedie.
Iar D-l Ungureanu cred ca vorbeste de omul inaugural în general, omul de început de drum, nu de vârsta. Moisil preda „despre matematica si calculatoare” la Filosofie când era deja academician. De unde întrebarea (a cincea), pastrând evident proportiile: pe astia mai netineri, ce ne-o fi apucat?
iunie 11, 2009
@Cartitoiu
Il stiu pe domnul Gyurcsik, cum sa nu! Merita intr-adevar intrebat, dar eu nu am comunicat niciodata cu dumnealui pe mail, doar telefonic si la facultate. Atat.
@Dan
Da, da, ai dreptate tu, domnul Ungureanu vorbeste de omul inaugural in general, dar in raspunsurile lui strabate o dragoste voalata pentru tanar. Si desi mi-a fost un an profesor, nu am avut niciodata senzatia asta. E un profesor rasfatat, adica? Un exemplu, ne-a invitat odata la Uniunea Scriitorilor, nu am mers nici unul din an, niciodata nu am mai fost invitati. Eu am inceput sa merg, ma intampina cu un suras, in discursul lui de moderator mai strecura o ironie la studentii lui, dar repet, niciodata nu si-a mai repetat invitatia. Iar ochii lui mijiti si albastri te scruteaza, iar vocea usor sincopata te tulbura, de aceea mi-a fost imposibil sa observ k dumnealui de fapt ne indrageste si tot ce asteapta de la noi este un gram de interes si o carte de Breban sau Sorin Titel citita. 🙂 Glumesc!
iunie 11, 2009
Despre încrederea si dragostea pentru tineri (pâna la proba contrarie) ca o bursa, mai vorbiram noi altadata.
iunie 12, 2009
Dacă vrei, îţi trimit mailul lui sau îi pot trimite chiar eu. Dar numai dacă vrei. Deci fără obligaţii.
iunie 12, 2009
@Cartitoiu
Poti trimite mail draguta, chiar iti multumesc. 🙂