Mă trezesc dimineața. Începe ziua. Bla, bla, bla. Se face seară. Am un nou moment preferat. La zece, Mara se retrage la somn. Merg la ea în cameră, o scarpin pe spate, o învelesc, o pup. Mă retrag. Sting lumina, iar atunci mă lovește liniștea. Acela este noul meu moment preferat. Mă așez în pat. Iau laptopul în poală. Încă îmi place acest cuvânt la nebunie. Poală.

Deschid blogul. Deschid să scriu. Nimic. Nu mi-e frică de ecranul alb. Pot să mă holbez la el minute în șir. Doar că nu-mi amintesc. Peste zi am cel puțin trei subiecte despre care nu pot scrie. Mateiu se cațără, trage, cercetează, explorează. Îi construiesc inteligență. E mai tot timpul desculț. Mai tot timpul mi se atrage atenția că e desculț.

Seara pot scrie. Mateiu doarme. Nu dau de nici un subiect. Plus că orice aș încerca să notez aici, într-un fel sau altul ajung la copii. Asta e viața mea acum, plină de copii. Sunt capabilă să schimb orice discuție și s-o aduc la copii. Sunt ca un terorist. Silesc oamenii să mă asculte vorbind despre copii.

Iar de la copii, trec la împărțirea lumii. Lumea se împarte clar între democrație și comunism, între Washington și Moscova. America suspectează că în spatele Chinei e Moscova. Moscova nu suspectează, e suspiciune. V-ați întrebat cum ar fi arătat lumea sau cum ar arăta lumea cu Moscova la putere?

De la democrație și comunism trec rapid la spațiu. Mă curtează din nou nimicul. E aici. Îl simt. Caut filme despre spațiu. Am vizionat Interstellar. Mi s-a făcut frică. Spațiul mă fascinează și mă înfricoșează în aceeași măsură.

Mi-am dat seama că astă seară nu mi-am făcut ceaiul. Păcat, mama! Mi-ar răspunde Mara dacă am dialoga despre. O să închei. Nu am ce să povestesc. Vă rețin atenția cu ceva amuzant. Zilele trecute mă trezesc cu Mara că dorește să facem împreună exerciții la matematică. M-am uitat lung la ea. M-am uitat și mai lung la caietul cu pătrățele. Am râs cu hohote. Îngrozită fără motiv, pătrățelele au ieșit din viața mea, i-am recunoscut: Mara, eu am terminat cu matematica. Să nu mai văd, să nu mai aud. E treaba ta ce relație dezvolți cu matematica, dar eu nu pot și nu vreau să te ajut.

Acum am încheiat.

Foto: Bogdan Mosorescu