O activitate preferata de gospodina ce o intrupez uneori o constituie mersul la piata. Fac piata in adidasi, cizme sau tocuri, in fuste, pantaloni scurti sau blugi, tinuta descrie versiuni diferite de stari sufletesti si ganduri, cautatura ochilor ramane insa identica. Privirea scotoceste dupa tarani si marfa lor.
Babutele ma atrag indeobste.
Saptamanile trecute, inspirand pe langa o masa mirosul de toamna al fructelor de la tara, atentia s-a mutat imperceptibil spre doua doamne babute ce rascoleau o cutie de gutui. Se targuiau cu vanzatoarea la un pret mai bun pentru achizitionarea mai multor kilograme de gutui, pentru dulceata.
Randul meu fiind dupa dumnealor, am putut nestingherit sa urmaresc intreg procesul de selectionare. Am avut timp de un vis si-o amintire.
Din camara bunicii mele, dulceata de gutui era nelipsita, dar niciodata nu am preferat-o in fata celei de zmeura sau de mure.
Dar in momentul pe care acum stangaci incerc sa-l redau, pe aripa fragila de vis si amintire, am poftit dureros la dulceata de gutui, sunt gusturi de bucatarie pe care papilele mele niciodata nu o sa le mai simta. Fasolea in oala de pamant la focul cazanului de tuica, cozonacul cu nuca, prajiturile cu osanza si dulceturile de zmeura, mure, visine si gutui au o imagine estompata in mine la fel ca si chipul bunicii.
Iubesc si port dorul unor himere, dar amintirea lor ma istoveste uneori!