Dulceata de gutui

De 9 nov., 2010 6 No tags

O activitate preferata de gospodina ce o intrupez uneori o constituie mersul la piata. Fac piata in adidasi, cizme sau tocuri, in fuste, pantaloni scurti sau blugi, tinuta descrie versiuni diferite de stari sufletesti si ganduri, cautatura ochilor ramane insa identica. Privirea scotoceste dupa tarani si marfa lor.
Babutele ma atrag indeobste.
Saptamanile trecute, inspirand pe langa o masa mirosul de toamna al fructelor de la tara, atentia s-a mutat imperceptibil spre doua doamne babute ce rascoleau o cutie de gutui. Se targuiau cu vanzatoarea la un pret mai bun pentru achizitionarea mai multor kilograme de gutui, pentru dulceata.
Randul meu fiind dupa dumnealor, am putut nestingherit sa urmaresc intreg procesul de selectionare. Am avut timp de un vis si-o amintire.
Din camara bunicii mele, dulceata de gutui era nelipsita, dar niciodata nu am preferat-o in fata celei de zmeura sau de mure.
Dar in momentul pe care acum stangaci incerc sa-l redau, pe aripa fragila de vis si amintire, am poftit dureros la dulceata de gutui, sunt gusturi de bucatarie pe care papilele mele niciodata nu o sa le mai simta. Fasolea in oala de pamant la focul cazanului de tuica, cozonacul cu nuca, prajiturile cu osanza si dulceturile de zmeura, mure, visine si gutui au o imagine estompata in mine la fel ca si chipul bunicii.
Iubesc si port dorul unor himere, dar amintirea lor ma istoveste uneori!

6 Comments
  • laura
    noiembrie 27, 2010

    ….dulceata de gutui………… simt acelasi lucru ca si tine!

  • dunia
    noiembrie 29, 2010

    @laura

    Bine te-am gasit! 🙂

  • mihai
    noiembrie 29, 2010

    am inceput cu un post aleator, atras de titlu si m-am oprit zambind larg asupra „doamnelor babute”.
    nici eu nu am preferat si nu prefer dulceata de gutui, celei de zmeura, insa stiu gusturile despre care vorbesti. nici o sansa insa de a le simti vreodata. sunt atatea variabile ce nu vor putea fi reconstruite incepand cu varsta si terminand cu starea de spirit. ai observat ca aceeasi mancare isi schimba gustul dupa oamenii cu care o mananci, orele la care o faci si locul in care te gasesti?

  • mihai
    noiembrie 29, 2010

    resimti, a le resimti…

  • dunia
    noiembrie 30, 2010

    @Mihai

    🙂 Perlele si coafura le-a asigurat descrierea, foarte cochete, foarte frumoase ochilor mei.

    Gustul mancarii il asociam cu mana care gateste, intr-un fel, jelesc dupa mana bunicii. Mamanu meu gateste identic fasolea, gustul e diferit.
    Ah! Si da, ai dreptate, cu locul, de oameni si de ore nu zic nimic, nu am observat, dar locul, locul face si el gustul!

  • mihai
    noiembrie 30, 2010

    aaa, perlele, am inteles… cred…
    stiu exact ce vrei sa spui cu mana, insa probabil marii bucatari (poate si invataceii lor) iti vor spune despre farama de dragoste pusa in fiecare fel de mancare, simplu sau complex, amanunt care il pot face sa se deosebeasca de cel gatit ieri si cu siguranta de cel gatit maine, pentru ca, nu-i asa, eu cel din seara asta sunt cu totul altul decat cel ce iubeste maine. Asa ca daca eu nu sunt acelasi cum poate fi aceeasi perceptia mea gustativa.
    Stiu ca merg oarecum paralel cu ce spui tu, dar asta doar pentru a proba teoria cu orele. Maine cea cu persoanele ce ne insotesc.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
22 + 8 =