De două zile adulmec toamna. De două zile este toamnă. 22 septembrie marchează momentul astronomic al toamnei și un bun început de povestire.

În dimineața zilei de 22 septembrie, 2025, Dunia a intrat în bucătăria apartamentului. Tocmai își infuza ceaiul verde cu iasomie când. Când ce? Ce putea să se întâmple atât de interesant?
Când a simțit mirosul de toamnă. Cum e mirosul de toamnă? E mai ușor, mai aromat, mai declanșator de nostalgii. Adulții, datorită experienței, dețin abilitatea de a trăi toamna. Pentru adulți, aromele toamnei, în special vinetele și ardeii copți, înseamnă retrăire. De aceea adulții iubesc toamna, iar copiii o iau doar ca pe o perioadă cam nesuferită cu ploi și vânt între iubita vară și adorabilă iarnă.

Ieri am adulmecat toamna. Azi dimineață am adulmecat-o din nou. Între timp, vara a revenit. Termometrul a urcat la 29 de grade. Nu mă las păcălită de concursul dintre vară și toamnă. Câștigătorul ia totul. La final toamna smulge toate frunzele și coboară gradele pentru ca să ne bem ceaiul cu abur.

Aceste două dimineți mi-au trimis gândurile spre casa bunicilor. Mai exact, gândurile m-au purtat în zilele de după moartea bunicii. Casa a început să aibă altă atmosferă. Prima dată a fost mirosul. S-a schimbat. Au urmat obiectele. Obiectele s-au mutat sau au dispărut. Hocus-pocus! Pernuța ei decorativă de ace și bolduri agățată într-un cui după ușa de la intrare a dispărut. Alte obiecte au apărut.

Cât de mult înseamnă o persoană pentru ambianța casei? Legătura dintre om și casă întreține respirația pereților. Fără om, pereții încetează să respire. Casele nelocuite se sting la un foc lăsat fără bușteni. În cât timp, după dispariția mea, s-ar schimba mirosul apartamentului? În cât timp, crengile de după ușa de la intrare ar dispărea? În cât timp, obiectele s-ar muta sau ar dispărea?

Interiorul casei personifică sufletul omului. De aceea decorarea unei case este atât de intimă. Camerele de hotel pun în evidență talentul designerilor. Spațiul folosit la cea mai înaltă valoare te frustrează. Oamenii își mănâncă spațiul din casă prin lucruri care nu servesc la nimic. Dar tocmai acele lucruri dau camerelor de hotel ce le lipsește: sentimentul de acasă.

De fiecare dată când călătoresc și ajung într-o cameră de hotel, îmi pun cartea pe noptieră. Cartea lecturată în acel moment deține puterea de a modela ambianța. Nu sunt acasă, dar pentru câteva zile îmi împrumut ființa acelor pereți. Respiră în funcție de obiectele personale. Camera de la hotelul din Londra a respirat paginile unui roman de Yalom, fragranțe franțuzești și filiație. Uneori încerc să îmi imaginez următorii ocupanți. Ce fac cu camera? Ce notă specifică îi dau? E posibil să ne simțim unii pe alții?

În câțiva ani de la moartea bunicii mele casa i-a pierdut mirosul și atingerea. Încăperile au încetat să o arate. O poză atârnată pe perete a păstrat-o. De acolo ne-a privit în următorii 30 de ani.

A venit toamna. Au venit nostalgiile. Coaceți ardei. Coaceți vinete. Echipați-vă olfactiv copiii. Ce e toamna fără mirosul de ardei?

Foto: Flavius Neamciuc