Tot mai des am luat aminte de o atitudine. În provincie spunem cu voce tare doar ce ne place. Ce nu ne place, trecem sub tăcere sau vorbim în grupuri mici.
Nu există o cenzură propriu zisă, dar reacțiile celorlați te pun pe gânduri. Cum să rostești la Timișoara că nu-ți place cum joacă un actor anume? Ori că o persoană publică s-a îmbrăcat nepotrivit la un eveniment?
M-am chestionat. Să fie educația bănățeanului atât de aproape geografic de Occident care să-l rețină în exprimarea unei opinii? Iar dacă cineva îndrăznește totuși să formuleze o critică, persoana de ce o ia ca un atac personal? Interpretarea s-a făcut întotdeauna pe niveluri de semnificații. Reacția demonstrează o unilateralitate în gândire.
Nu, la Timișoara spunem doar ce ne place și nu facem educație. Tocmai de aceea aparițiile pe covorul roșu de la Gala Premiilor Uniter au fost lipsite de gust, stil, eleganță și clasă. Dar o să merg pe urmele citadinilor mei. Nu o să critic, o să aplaud ce mi-a atras atenția.
Pe covorul roșu, eleganța, demnitatea și stilul au aparținut bărbaților. Ei mi-au plăcut și în mare parte au respectat regulile unui asemenea eveniment: am văzut papioane multe, pălării, gust. Femeile prezente ar fi putut lua lecții de stil de la domni. Ei au fost într-adevăr domni. Doamnele au cam lipsit. Atât îmi dau voie momentan să notez sau să scot pe gură.
În urma reacțiilor articolului, dacă o să stârnească, o să decid ce atitudine voi adopta eu însămi.
Să facem sau să nu facem educație vestimentară la provincie?
Foto: Flavius Neamciuc
mai 16, 2017
De ce să nu facem educație? Ba să facem, că am ajuns să mă uit ca tâmpita în oglindă înainte de a pleca undeva unde se impune etichetă și să mă-ntreb dacă e bine sau nu cum m-am îmbrăcat. „Poșeta nu se mai asortează cu încălțămintea”- zice un „stilist”. ”Ba chiar e de prost gust”. Ei, zi că arată nasol să fii asortat! Să ai poșeta și pantofii în aceeași culoare! E urât al dracului, nu? Dar să ai pe braț un trăistoi „dîn haur” cât o zi de post și teniși rupți în picioare, care merg „de minune” cu o fusta din tull îmbrăcată peste blugi, în drum spre o întâlnire (oricare ar fi ea) e bonton-ul suprem, ai? Toți uitucii sunt stiliști în ziua de azi. Cum, care uituci? Păi cum se cheamă persoanele care uită să-și ia medicamentele dimineața?
P.S. Imi place enigma care condiționează postarea acestui coment. N-aș putea să fiu excentrică și să consider că 7-4=0? Eu de ce n-am voie să fiu…în trend? Mă simt discriminată. Azi implinesc 50 de ani. Probabil de aia!
mai 17, 2017
La mulți ani, Magda-Liliana!
Total în asentimentul tău.
Dar și felul (să mai spunem și CINE) în care se face educație este un punct de interes la fel de important al discuției.
mai 23, 2017
Mnoa, e tema sensibila.
In general individul are mari probleme in a separa critica punctuala a unui aspect, de critica asupra fiintei sale. De asta e si greu sa-i zici cuiva ca a gresit ceva.
Totusi, cind vorbim de un eveniment, putem trage anumite concluzii .. sa zicem statistice. Vorba ta, nu spunem ca Doamne Mitropopescu s-a imbracat prost, ci spunem ca foarte multe doamne nu mai stiu sa isi asorteze hainele. Sau sa se imbrace cu gust.
Cine are obraz subtire, se poate simti vizat. Jignitii de meserie n-ar trebui luati mai in serios decit sunt luati ipohondrii de catre medici.