Era vară. Nu-mi amintesc ce făceam sau unde anume în casă mă aflam. Nu păstrez o amintire exactă. Nu știu nici când m-a strigat tata sau cum anume mi-a cerut ceea ce urmează să povestesc. Pentru acțiunea la care urma să iau parte, a fost nevoie să-mi tai unghiile. Tăierea unghiilor a constituit o dramă în viața mea de adolescentă. Mi-am ros unghiile mulți ani ca să nu simt o mâhnire voluptoasă când mi s-a impus să le tai.

Le-am tăiat deoarece făta scroafa. La fel ca mine, scoafa a mâncat peste măsură, iar purceii au fost prea mari. Rolul meu a fost de forceps. Am introdus mâna până la umăr aproape. Mă uitam cum dispare, închideam ochii, plângeam și îmi înghițeam scârba. Simți? Apucă picioarele. Îndreaptă-le! Trage. Am simțit de vreo opt sau nouă ori. Am salvat purceaua. Am salvat purceii. N-ar fi avut nici o șansă fără mâna mea mică de copil. Am făcut ceea ce trebuie.

Ca în serialul Marco Polo. L-am văzut acum ceva vreme, dar scena unde hanul îl ucide pe copilul împărat chinez mi-a rămas în memorie. Și el a făcut ceea ce trebuie. Copilul reprezenta o speranță. Mongolii n-au stăpânit pentru că au permis speranța poporului chinez.

Niște persoane pe lumea asta, în viața noastră, fac ceea ce trebuie. Decid. Acționează. Suportă. Cum ar fi un doctor, chiar doctorul meu, să decidă dacă aplică sau nu aplică la o naștere naturală epiziotomia. Epiziotomia înseamnă să te taie pentru a nu te rupe ca ambalajul de cadou. Mintea mea, prin logica dobândită, preferă epiziotomia, ajutorul doctorului. O franjurare nu are cum să se vindece mai repede și fără consecințe ca o linie tăiată drept. Am auzit povești de femei care se scapă pe ele de la nașterea naturală atunci când strănută. Moașele au câștigat. Ele au umplut mințile femeilor că o rupere ca pișatul boului e de preferat tăieturii doctorului. Mintea mea, prin logica dobândită, am abilitatea de a observa și a aprecia critic, consideră că mamele suportă consecințele luptei dintre moașe și doctori, dintre femei și bărbați. Moașele, prin limitările impuse de societate, s-au supus deciziilor bărbaților. Le înțeleg pe moașe. Prea mulți doctori imbecili le-au supus doar pentru că erau femei. Exact, au existat și există doctori imbecili. De aceea e necesar să ceri mai multe păreri. De aceea prefer discuțiile cu doctorul meu în care îmi explică, îmi aduce argumente logice și vizuale. M-a frapat imaginea unui vagin rupt în franjuri.

De aceea prefer epiziotomia bazându-mă pe experiența doctorului meu. De aceea prefer explicațiile, argumentele și acțiunea unui om capabil să decidă ceea ce trebuie făcut. De aceea aleg întotdeauna rațiunea.

Alertă! Alertă!

Aici avem un text pentru mame și pentru un număr mic de tați curioși.

Foto: Zenobia Lazarovici