Ca să ajungeți la Muzeul Freud din Londra e nevoie să schimbați linia de metrou cel puțin o dată. Noi am trecut de pe linia albastră pe linia gri, pentru Finchley Road. La ieșire există indicația către muzeu. Acum îmi pare rău că am aruncat harta. Seara, în timp ce Mara își savura salata Cesar într-un pub din apropierea hotelului, eu am căutat și am notat stațiile pentru Muzeul Freud.

M-am aflat pentru a treia oară la acest muzeu. Sentimentul a fost de revenire. Bine am revenit în casa unei personalități admirate de mine. I-am recunoscut obiectele, iar pe birou am căutat cu privirea statueta zeiței Atena. Colecționar a devenit după moartea tatălui. A adunat enorm de-a lungul vieții.

S-a nimerit ca în acest timp să încep lectura lui Irvin D. Yalom, Soluția Schopenhauer. Jumătatea de carte parcursă mi-a dat suficiente informații și detalii despre relația dintre Arthur Schopenhauer și mama sa, Johanna, cât să mi-o apuce mintea pe calea asocierilor libere. Așa că am legat tot ce mi-am amintit despre copilărie de la Freud cu primii ani de viață ai lui Schopenhauer.

Își iubește o mamă necondiționat copilul?

Mărturisesc. Asta mi-a fost credința. Contrariul aceste credințe l-am acceptat doar sub incidența bolii. Unii dintre noi pierdem la genetică. Nepierzătorii însă își iubesc copiii.

Viața conține toate scenariile posibile. Ficțiunea nu bate viața. Viața îți indică punerea în scenă a inimaginabilului. E greu să-ți imaginezi o mamă care-și respinge propriul copil. Johanna l-a respins Schopenhauer. Și Johanna l-a iubit pe Schopenhauer.

Cu prioritate, memoria mi-a vomitat replicile lui mamanu din copilărie. Semeni cu taică tu! De câte ori o necăjeam, își exprima clar această opinie. Vedea în mine apucăturile lui. Părinții mei nu s-au înțeles. Poate s-au iubit la început. Nu o să știu niciodată. Deja mă îndoiesc de motivele pentru care fiecare a intrat în căsnicie. Le-am ascultat poveștile, dar și-au pierdut puterea de convingere. Freud mi-a atras atenția asupra motivațiilor.

Oare e ușor să iubești un copil care reîntrupează însușirile de caracter ale unei persoane detestate? Da și nu. Nu și da. Argumente să susțină iubirea și lipsa iubirii găsim. Dovezi de iubire și dovezi pentru lipsa iubirii sunt livrare de viață.

Nu e vorba despre a crede, ci despre capacitatea de a accepta.

Pot să accept că iubirea cea mai pură e dictată de sentimentele mamei pentru tată? Puteți să acceptați și să nu judecați?

Asta se întâmplă când citești. Începi să scormonești. Cărțile demarează procesul de autocunoaștere. Citiți. Purtați cărți. Descoperiți-vă eul interior.