Am citit Kafka, Baudelaire, Roth. Am postat despre. Am citit Freud, Rogers, Fromm. Am postat despre. Am citit Camus, Nietzsche, Heidegger. Am postat despre. N-am obținut reacții ca la Jordan B. Peterson.

Am scris despre literatură, istorie, psihologie, educație. Am publicat povești. Mi-am expus gândurile și sentimentele. N-am obținut reacții ca la articolele despre mamiceală sau despărțire. Din mesajele primite, din tonul folosit, mi-a devenit clar că multe persoane mă asociază cu haosul și armistițiu. Sunt mama soldat care a încheiat un acord cu tatăl copilului. Despărțiți, dar împreună pentru copil. Copilul contează.

Recent am mai primit un mail. Cam toate mailurile seamănă. Nu mă caută nimeni să-și jignească fostul partener. Cine o face nu primește răspuns. Insultele, urletele, palmele sau alte apucături țin de intimitatea cuplului. Personal recomand conflictul. Totul trebuie rostit, mai ales când se ajunge la despărțire.

Profit de prilej și notez că nu agreez femeile care se folosesc de copil ca să-l pedepsească pe bărbat. Disprețuiesc bărbatul care devalorizează mama în fața copilului. Cu siguranță n-am nimic sfânt pe lume deoarece am abandonat orice pornire spre credință. Cred în mine, în familia și în prietenii mei. Cred în știință și în progres. Cred în momente și în magia sărutului. Nu numesc copilul sfânt, dar e desăvârșit cu siguranță. Acest desăvârșit nu are de ce să suporte și să îndure nemernicia adulților imaturi, prost crescuți, ignoranți și plini de sine, plini de ifose.
Când o mamă se referă la tată cu tac tu, e un ifos. Copilul suferă.
Când un tată se referă la mamă cu mă ta, e un ifos. Copilul suferă.

Tot rahatul aruncat, prin copil, către celălalt, marchează un suflet nevinovat. O să se umple de vinovăție și este în întregime vina părinților.

Oricât mă exasperează comportamentul copiilor în parc sau în locurile publice, nu se compară cu furia care mă cuprinde la adresa părinților. Asta este. Sunt furioasă pe părinți. Îi consider niște monștri care și-ar găsi loc în pâlnia infernului imaginat de Dante. Câte suflete au schilodit și schilodesc în numele maturității.

Dacă am scris cu patos, îmi cer scuze. Mi-a scris o doamnă despre cât de nemernic este fostul soț. Mi-a atașat extras după pensia alimentară. O ignor. M-aș bucura dacă și-ar insulta soțul în prezența lui. Idiotule! Nemernicule! Trădătorule! Străinule! Bețivanule! Curvo! Nerecunoscătoareo! Plictisitoareo! Putoareo! Bețivanco!

Între pereții camerei să scoată tot. La exterior să-și joace rolul de părinți și să aștepte. Furia trece. Lingeți-vă rănile, suflecați-vă mânecile și recunoașteți amândoi, numind, ce ați greșit. S-ar putea să vă salveze de la o viață plină de ură. Evident știu ce vorbesc, dar nu se nimerește fiecăruia.

Foto: Simona Nutu